Muzica (de condiţie) uşoară


De la “pe lângă plopii fără soţ” la “cum te…eu nimeni nu te” nu a trecut un an sau o sută sau o mie, a trecut un întreg univers. Îmi veţi spune că ce are Eminescu cu versurile primitive ale textelor melodiei Deliei şi vă voi spune că desigur, nimic, doar că pentru mulţi tineri aceste texte ale muzicii aşa zis uşoare, ca să nu-i spunem direct prostituate, sunt locul  cel mai aproape de poezie. Există desigur o Române a copiilor cu meditaţii, poate chiar şi una a tinerilor care citesc Eminescu, Stănescu, Sorescu, Magda Isanos…dar pentru cei mai mulţi versuri, poezie, lirism sunt ce aud de la Delia, Connect R, Smiley, Velea şi compania.

Înţeleg că vor să cîştige bani, cât mai mulţi, cât mai repede, cu orice preţ. Dar oare nu ar câştia la fel de mult dacă-n loc de “dă-te-n dragostea mea” şi “aşa cum te…eu, nimeni nu te…” ar avea, hai , nu nişte versuri profunde, dar măcar unele banale şi anodine, care nu fac rău nimănui.  O să-mi spuneţi că exagerez. Dar eu cred că în ziua de azi ca să poţi să-i menţii unui copil copilăria până la şapte, opt ani, trebuie să-l porţi pri lume legat la ochi şi cu dopuri în urechi. Nu e colţişor de ziar din care să nu răsară asistente, şi părţi anatomice şi titluri de genul “sexul oral face părul bogat” şi altele şi altele într-o inventivitate de-a dreptul dezarmantă.

Acest atac al vulgarului trebuie la un moment dat să înceteze, trebuie să existe un soi de cenzură, şi la reviste, şi la muzica uşoară. Şi nu mă tem de cuvântul cenzură. Alte ţări îl practică cu succes. Genul acesta de versuri cu conţiniut sexual extra mega para explicit nu cred că ar ajunge lesne pe televiziuni în ţări mai avansate ca a noastră într-ale democraţiei.

Ce să-i răspunzi unui copil inteligent de şapte ani ce cuvânt lipseşte din propoziţia “aşa cum te …eu nimeni nu te”. Am stat şi m-am gândit. Cel mai lesne răspun e iubirea, dar copilul întreabă că de ce nu-l spune, că el ştie că nu se spun numai cuvintele urâte, înjurăturile! ce să-i spun? Jucăm spânzurătoarea şi punem “respectă”, “înţelepţeşte”, “ascultă”…

Îmi spunea deunăzi o prietenă că olimpicii români sunt cum era  salamul de sibiu pe vremuri. Gustos dar numai pentru export. Aşa este. Pentru că noi ca părinţi ne mulţimim să le dăm o Românie ca o grădină neplivită. Buruienile până la cer şi noi la umbra lor.

PS Întrebare. La început textierii vorbeau de ochii iubitei, apoi de inima ei, apoi de mi-e frică, “mi-e frică să dorm singurică”, “moşule ce tânăe eşti, e prima dată când vii la mine”, , trecem prin “dă-te-n dragostea mea” şi ajungem la “aşa cu te…eu nimeni nu te” . Deci mergem din ce în ce mai în interiorul “fenomenului” lăsăm iubirea romantică, trecem la carnală şi …aşteptăm un cântec despre cum sprematozoidul întălneşte ovulul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: