Meditaţii vol 1


Există replici care te provoacă. Aşa am auzit eu una” Teatrul de copii nu contează!” Replica a venit din partea cuiva care lucrează în branşă, nu a fost spusă cu răutate sau cinism ci trist constatatoriu. M-a indignat dar am fost obligată să-i dau dreptate. E suficient să te uiţi pe poze ca să-ţi dai seama că teatrul de copii se face cel mai adesea cu câteva cârpe luate din dragonuri, dragoane şi alte locuri asemănătoare, că te doare ochiul de cum sunt amestecate culorile pe scenă iar dacă mai ai parte şi de-o replică porcoasă improvizată de actori din exces de zel şi dorinţa de a face cu ochiul vreunei mămici  e cât se poate de limpede că nu ne pasă prea tare de teatrul pentru copii. Pentru el nu există cronici, prea puţine manifestări care să adune laolaltă profesionişti ai teatrului pentru copii, în ideea că mai există şi azi noi Daniele Anencov care vor să facă teatru pentru copii fiindcă vor să facă teatru pentru copii şi nu fiindcă nu-şi găsesc locul în teatrul pentru “oameni mari”. Minunată expresia asta “oameni mari” merită ea în sine un post. Dar să revin la oile mele.

De ce nu ne pasă că murdărim ochii copiilor nostri? De ce nu ne pasă că de mici îi supunem unui bombardament al vulgarităţii? De ce considerăm că pentru ei e bună orice scălămbăială şi că dacă se plictisesc e numai fiindcă nu au răbdare, deh, “sunt copii!”.  De ce nu ne gândim că ei vor fi oamenii mari de mâine şi aşa cum ni-i formăm, aşa îi vom avea. Nepoţelul unei prietene bune nu a vrut să vină la teatru, el voia la mall. Acolo era copilul obişnuit să meargă, ce să.i faci. dar dacă duci odată un copil la o piesă de teatru proastă, insăilată, fuşerită, făcută de genunchi, cum s-ar spune, de oameni care nu au bucuria întălnirii cu copiii atunci e normal ca puştiul să nu mai vrea veci la teatru şi să conchidă că mallul e răspunsul.

În primul rând aş rade toate Abelele ca Zăpada şi Crăeisele de mucava. Disney e Disney, este o maşinărie cu a cărei putere nu te pui. Şi atunci ajungi să faci Albă ca Zăpada cu costume luate de la centrele de închiriere costume pentru petrecri de copii. Altă calamitate care-i face pe copii să asimileze teatrul cu spectacolele pentru travestiţi- Te dor ochii de la toate acele imitaţii ieftine de costume Disney. Spectacolele de la grădi denumite teatru, făcute de educatoare bineintenţioante dar complet afone, care-i fac pe toţi copiii …

E păcat.

Păcat e orice deviere de la adevăr. Şi teatrul, fie el pentru copii, oameni mari sau mici, are adevărul lui. E un adevăr care presupune un salt cuantic într-o altă lume, în care trebuie să te simţi ales că ai intrat. Dar dacă noi ne alimentăm şi ne îmbrăcăm în plastic că-i fantastic, copilului nostru îi dăm doar plastic, că-i fantastic, de unde adevăr. De unde întrebare, de unde căutare.

E greu să scrii pentru copiii din ziua de azi, e greu să joci pentru ei, din jocuri şi din filme sunt obişnuiţi cu foarte mult. Dar un lucrur e clar, răspund la atenţie cu atenţie şi la sinceritate cu sinceritate. Sunt un extraordinar de bun instrument de măsurare a implicării şi sincerităţii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: