România mea


Acest post mi-este inspirat de preşedintele României care se întreba ieri retoric dacă există două Românii. Eu cred că există atâtea Românii câţi români sunt fiindcă nu mi se pare că ar exista vreun standard.Nici de bogăţie, nici de sărăcie. Fiecare bogăţie şi fiecare sărăcie din România, e altfel, are povestea ei şi impune o anamneză proprie.

Deci România mea e cam aşa.

În România mea se trăieşte în chirie. Ciudat, nu? La 46 de ani să trăieşti în chirie. Ei bine, eu am preferat să dau lună de lună bani unui om şi nu unei instituţii , fiindcă asta m-a ajutat să dorm mai bine. Pur şi simplu, în Romînia mea nu era loc de crescut singură doi copii şi plătit bani la rate.

În România mea nu este remunerată valoarea.

În România mea nu este apreciat scrisul. Oricine ştie literele poate scrie, nu-i aşa? Dar se apreciază teribil manipularea prin scris, numită divertisment, deşi e mai aproape de a fi imixtiune în vieţile particulare. Sau scriitura politică, unde nu m-am băgat niciodată. de frică, recunosc.

În România mea oamenii sunt bisericoşi dar asta nu-i împiedică deloc să fie revanşarzi, orgolioşi şi să calce totul în picioare dacă trebuie făcut loc soţiei sau copilului. Liturghia după liturghie nu prea se poartă şi lumea nu aplică acea formulă de sfîrşit”cu pace să ieşim..” Sau poate că ieşim cu pace dar ne-o pierdem la primul semafor!

În România mea eşti judecat după marca de telefon, maşină şi locul unde-ţi faci concediile.

În România mea există şoferi de taxi care urlă la tine că e tariful mic (?!) şi toţi amărâţii ca tine îşi permit un drum ” ia spuneţi dumneavoastră doamnă, dacă era tariful 3,5 lei mai urcaţi în taxi?!!”, sau după ce te urci eşti dat jos fiindcă direcţia ta de mers nu consună cu cea la care vrea să meragă şoferul care se retrage acasă şi nu vrea să meargă pe gol. Caz frecvent. Dar există şi şoferi de taxi a căror stare bună, optimism şi umor te fac să vrei să-i treci pe pomelnic.Tocmai azi am întălnit un astfel de om! În România mea pur şi simplu nu există reguli, nu există precedent, totul e proaspăt, nou şi se judecă mereu acum. Ceea ce e deopotrivă antrenant, pînă la o vârstă şi deosebit de obositor, după. Eu deja sunt “după”.

În România mea degeaba citeşti, degeaba eşti curios, degeaba încerci să te menţii oarecum verical, sau cel puţin să te îndrepţi cât de repede poţi. Toate acestea sunt doar mărunţis. Ceafa ta rămâne doar un accesoriu la cizma unora şi-a altora. Cu oi mai multe, mândre şi cornute şi cai învăţaţi şi câini mai bărbaţi.

Şi totuşi îmi place enorm această Românie a mea. Pentru că mai sunt oameni care-ţi răscumpără totul cu o vorba. Pentru că după o Liturghie, ce minune că se mai poate sluji!!, totul devine suportabil, pentru o oră, pentru o zi…pentru că merg pe stradă şi descopăr câte-un adolescent cu o faţă străluncind de inteligenţă şi bunăcreştere către ai căror părinţi şi bunici îmi zboară toate gândurile bune…

De fapt, cred că asta e. România mea e una profnd coruptă, complet lipsită de valori, cu familii terfelite prin divorţuri şi cu “valoril” pe cale de a fi măcinate de europenizare, dar care-ţi oferă din loc în loc, oameni buni, pe care poţi sări, ca pe nişte pietre de râu, din zi în zi spre veşnicie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: