O istorie a artei moderne, Will Gompertz


Am găsit citind o carte care-mi place, un blog care-mi place.

Cartea este de la Polirom, O istorie a artei moderne, de Will Gompertz, un individ care a fost şapte ani directorul Tate Gallery London şi care a făcut un stand up comedy despre istoria artei, stand-up care s-a jucat la Festivalul de teatru de la Edinburgh, un om dus cu capu’ bine de tot, care scrie despre istoria artei de nu ştii cum să faci să nu uiţi să respiri. Umor, informaţie, atitudine, tot ce vrei într-o carte la care cel mai mare efort pe care-l faci e să dai pagina. Am citit câteva cărţi despre istoria artei, unele până aproape de sfîrşit, dar mereu am avut sentimentul că nu am ce trebuie ca să pricep relaţia dintre lumea în care au fost făcute acele tablouri, autorul care era puţin înaintea timpului şi opera care trebuia cumva să facă legătura între ele. Cartea lui Gompertz te face să vezi toate aceste relaţii din prima. Autorii sunt vii,lumea în care trăiesc e şi ea vie iar opera pare că se naşte firesc din fricţiunea celor doi. Şi te face să vezi toate acestea pornind de la un tablou, cum e  şi firesc…Şi nu înţelegi doar aceste conexiuni ci şi cum s-au născut unii pe alţii diverşi artişti, chiar dacă între ei sunt sute de ani. Aşa că dacă sunteţi nişte diletanţi ca mine, v-o recomand. Dacă sunteţi din cei care merg la muzee doar în noaptea muzeelor, că e gratis şi cool, deşi în tot restul timpului intrarea costă puţin peste preţul unui bilet de autobuz,  nu v-o recomand. Cartea e scrisă de un om pasionat şi cere un cititor pasionat, dacă nu de artă, măcar de ceva, de orice…mai puţin de lucrurile gratis, probabil.

Vă ziceam şi de blog. Am căutat diverse imagini la care se făcea referire în text dar pe care nu le regăseam în tablourile prezentate în planşele cărţii şi aşa am ajuns la

https://desydemeter.wordpress.com/

Un blog foarte fain pe care îmi propun să-l răsfoiesc temeinic ceea ce vă doresc şi vouă. Să vă mai scoateţi ochii din toate nimicurile din jur. Înafara blocurilor de sticlă, a aparatelor de aer condiţionat şi a audienţelor şi a meetingurilor, există aer. Un teatru, un film, sau şi mai bine, o liturghie. Să trăim, să citim, să vedem şi să creştem. Să ne creştem ochii, urechile, sufletul şi să ni le protejăm de toată poluarea din jur.(paranteză-aş interzice muzica uşoară românească, mi se pare la fel de nocivă precum manelele, fac această observaţie fiindcă am geamul deschis şi la poalele blocului a răsărit un târg care transmite nonstop radioul, nu spun care fiindcă toate sunt la fel…dar asta e altă discuţie, pentru altă dată…deşi mă străduiesc din răsputeri să scap de siritul excesiv de critic…)

Acum trec înapoi la citit, să fiţi bine, sănătoşi, veseli şi frumoşi!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: