312 motive de oboseală


312 e o provocare. Ştiu mereu că vine odată cu pensia şi totuşi, de fiecare dată îl aştept, degustând o mostră din iadul de la poalele Patriarhiei,  e vorba desigur de celebra Piaţă Unirii.

Unei doamne cu Mercedes 4×4 i se oprise maşina, în pole position fiind la semafor. Bagă avariile, sună un prieten, îşi pune căştile în urechi, îi dă copilului o tabletă, nu de ciocolată ci de ceva inchi şi în spatele ei, la fiecare nouă schimbare de semafor, lumea claxonează, din dorinţa de a determina prima maşină din coloană să demareze. Claxon. Claxon. Claxon. Înjurătură în limba română. Claxon. Claxon. Claxon. Înjurătură în limba engleză. Claxon. Claxon. Claxon. Înjurătura în limba ţigănească. Claxon. Claxon. Claxon. 312. 50 minute.

De ce am aşteptat? Pentru că după 10 minute, în loc să cobor la metrou mi-am spus “au trecut 10 minute, trebuie să vină…”, după 20 de minute “dacă acum plec, înseamnă că am pierdut 20 de minute, mai stau puţin şi vine…”

Următoarele 20 de minute au trecut admirând o femeie. I se rupe sacoşa de la Mega-sunt groaznice-i se sparge  sticla cu ketchup, i se prelinge hemoragic pe toate cumpărăturile …un carnagiu cu salam de sibiu, muşchi file, din fericire ţiplate şi de aceea salvate…  nu la fel de norocoase precum chiflele care s-au răsturnat în cădere…Unele produse trebuie aruncate , pe altele le şterge, la final îşi şterge şi pantofii gri de piele, totul cu foarte mare calm şi eleganţă…minunată femeie. Pun pariu că e plăcut de locuit cu ea în casă! Recunosc că eu în locul eii aruncam cu chifele însângerate în sufrageria ăleia blocate la stop…Când se termină incidentul cu ketchup ul, văd că sunt aproape 40 de minute de când ascult claxoane. Să fi stat 40 de minute în iadul ăsta degeaba?

Nu le fel tolerăm slujbe care nu ne plac? Şi oameni cu care ne întrebăm de ce suntem prieteni? Şi activităţi care nu ne mai satisfac…în numele unei istorii, a unui trecut, poate trist, poate plciticos dar pe care sperăm ca viitorul să-l transforme iremediabil în ceva fain…ei bine, nu-l transformă.

A venit 312, am ajuns acasă epuizată fonic şi vizual. Pun pariu că doamna cu 4×4 e tot acolo, poate ascultă muzică, poate aşteaptă să vină soţul ei din Pipera să o salveze… poate e surdă…poate face un experiment sociologic…poate e de pe altă planetă…poate îi place să fie înjurată…poate nu are nicio vină, habar n-am…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: