România citeşte


Am trei mari slăbiciuni: cafeaua, pisicile şi cărţile. Nu ştiu dacă în ordinea asta…Cărţile în general mi le comand de pe net, mă duc direct la editurile şi temele care mă interesează, dar azi fiindcă era frumos am zis să-mi dezmorţesc picioarele şi am mers la librăria, singura! din cartier. Ocazie cu care am aflat că a noastră companie de librării împlineşte 65 de ani, motiv pentru care a scos un catalog absolut inutil, care era expus acolo. Catalogul nu avea nicio idee, nu te făcea să fii mandru de trecerea timpului şi în niciun caz nu susţinea ideea construirii vreunui brand, a unor valori sau altceva…şi oricum era bătător la ochi fiindcă 65 de ani nu e chiar o aniversară… dar până la urmă este o companie particulară şi dacă vrea să scoată cataloage inutile la false aniversări nu e treaba mea…

Dar nu despre catalog voiam să vorbim ci de oferta de carte. Am găsit cărţi care-i educau pe copiii mici (3+5)cu imagini şi jocuri  astfel încât să nu mai fie mînioşi, de exemplu. Titul era ceva de genul” ce să faci când te apucă criza”. Dacă un copil de trei ani e mânios şi face crize, nu ştiu dacă o carte cu desene e răspunsul. Erau foarte multe cărţi care-i învăţau pe părinţi cum să se descurce cu copiii, şi senzaţia pe care o aveai uitându-te la raft era că toţii copiii au fost lăsaţi noaptea în curtea din spate de un extraterestru răuvoitor.

Apoi erau nu multe, nu foarte multe, nu extrem ci…puzderie de cărţi de dezvoltare personală concept în care eu personal nu cred….ideea că citeşti o carte, două şi devii mai bun, mai curat mai uscat…Cărţile de dezvoltare personală sunt puse pe raft lângă cele de sexualitate, ca şi când astea sunt două lucruri care s-ar codetermina. Cu cât mai mult sex cu atât mai multă dezvoltare, sau cu cat mai multă dezvoltare sexuală cu atât mai mult “personal”…în fine. Mi-a atras atenţia o carte al cărei titllu era “cum să faci să te gândeşti mai mult la sex”. Autor celebru, francez, desigur!  nu-i spun numele fiindcă nu vreau sub nicio formă să mai adaug o firimitură la celebritatea lui…Dar trebuie să recunosc, titlul este foarte inspirat. Odată citită cartea problema omenirii va fi rezolvată . Africa va avea de mâncare, balenele vor fi salvate şi stratul de ozon…de ăsta nu mai spun….

Am trecut la cărţile pentru copii, unde tot soiul de edituri pe genunchi scot cărţi din exploatarea autorilor celebri şi morţi ţi a tinerilor graficieni morţi de foame. Atfel nu-mi explic cum e posibil să scoţi Don Quijote cu nişte ilustraţii faine, fărăr să scrii nicăieri cine e autorul şi cartea costând 11 lei.

Am văzut o integrală Nichita care mi-a mers la suflet şi care m-a făcut să mă gândesc imediat că acest nume ar putea fi uzurpat pe moment de primarul vesel al Iaşilor. Nu mi l-am luat pe Nichita, încă mai gândesc, fiindcă o bună parte din opere le mai am şi…pe de alta parte arată frumos pachetul…Citesc puţină poezie în ultimul timp…poezia cere linişte şi detaşare, un joix de vivre şi un hamac. Şi cum nu am hamac…

Un alt raft extrem de bine reprezentat este cel al new-ageului, toate acele deversări de fals pozitivism  şi “e neregie bună” care te învaţă că totul e permis, că cea mai mare preocupare a ta trebuie să fie să-ţi îndopi cele cinci porţi ale simţurilor …multe cărţi, cu scheme, cărţi de joc, gen tarot, romane siropoase cu fluturi pe copertă…nu ştiu câte păduri au murit pentru acele cărţi dar şi un singur copac trăznit ar fi prea mult.

La raftul de cărţi de religie am găsit una pe a cărei copertă patru era scris că parcursul eminentului istoric- cercetător ne va explica cum un palestinian charismatic a ajuns să fie considerat mantuitorul lumii. Scris cu m mic. Fără comentarii…

În toată librăria am găsit doar vreo cinci-şapte titluri care puteau fi încadrate la religie ortodoxă, religie care teoretic este majoritară la noi în ţară, deşi se pare că marketingul librăriei spune altceva.

Cartea de literatură clasică este îngrămădită la propriu şi la figurat în spatele autorilor ceruţi în ziua de azi : Tudor Chirilă, Mihaela Rădulescu, Dan Puric, Pavel Corut….

Dar partea bună este că dacă sunt atâtea cărţi şi compania are bani să-şi facă cataloage full color pe carton lucios, e limpede că se citeşte. România citeşte. Şi poate că asta e cel mai important lucru. Cel care azi citeşte Mihaela Rădulescu poate că mâine va citit Iris Murdoch sau Alice Munroe(care erau şi ele prezente în librărie alături de alte cărţi cu adevărat valoroase) . Cine se anesteziază cu Osho sau irina Binder poate va simţi că merită ceva mai “tare”.  Păstrăm ideea. România citeşte. În ciuda tuturor lamentărilor editorilor,Români citeşte. Să bem pentru asta!

PS O altă carte pe care nu mi-am luat-o fiindcă era grea şi scumpă, e Jurnalul de scriitor a lui Dostoievski, dar l-am pus în wihlist şi mi-l comand cu Nichita cu tot…

Advertisements

2 Comments (+add yours?)

  1. flo76
    May 08, 2015 @ 18:11:33

    Am fost placut surprins sa vad pe litoralul romanesc 2014 omuleti din toate conditiile sociale citind.Pe de alta parte , am o durere legata de scriitoarea M Radulescu sau de mult prea degeaba premiatul Cartarescu.O seara buna sa ai.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      May 08, 2015 @ 18:17:09

      Şi tu să ai o seară bună! Aşa e, şi eu am băgat se deamă că revistele au fost mult înlocuite cu cărţile pe plajă, un lucru bun!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: