să umbli în pantofii altcuiva


La mine în cartier sunt două pieţe. Piaţa Norilor, piaşă de producători în cea mai bună parte, adicătelea ţărani. Şi Piaţa Timpuri Noi, piaţă de intermediari, adică orăşeni care vând lucruri cumpărate de la engros-uri. Evident, Piaţa Norilor e şi mai bună şi mai ieftină, dar cele două pieţe sunt situate la capetele opuse ale cartierului, care nu e mic.

Discuţie ieri, în Piaţa Timpuri Noi.

-Da cu cât or da, dom.le ăia pătrunjelul în Norilor de a zis că merge tocmai până acolo să şi-l ia…

Comentariul nu-mi era adresat mie dar l-am perceput destul de personal fiindcă de câte ori nu mi-e lene, şi în general îmi e!, mă duc la Norilor fiindcă au multe produse româneşti şi desigur, sunt şi mult mai ieftine…nu e vorba doar de cinzeci de bani la pătrunjel, toate sunt mai ieftine-puţin, şi mai bune-mult.

Dar nu despre mercurial voiam să vorbim ci despre ideea de a defila o vreme în papucii altcuiva.

Dacă cea careia îi era destinată replica, era dispusă să facă un drum  relativ serios, cam de o staţie cu autobuzul (nefiind linie de autobuz) numai fiindcă acolo pătrunjelul e cu 50 de bani mai ieftin, e clar că vorbim de o persoană care nu întoarce banii cu lopata. E clar că oamenii nu fac economii din acestea drastice când au de ales.

Acesta e un exemplu minor. O precupeaţă cu guură mare care a comentat o clientă nemulţumită. Dar există precupeţe la toate nivelurile. Orice moment în care îl judecăm pe altul apriori este un moement în care suntem precupeţe. Indiferent de şcolile absolvite.

Să mergi în pantofii altcuiva înseamnă să-i simţi bătăturile, monturile şi mai mult decât atât să simţi de ce le-a făcut. Să trăieşti situaţia care lui i-a creat bătătura. O bătătura e o durere cicatrizată, o durere moartă, sau poate doar amorţită. Această durere deformează pantoful. Asta cred că înseamnă expresia “să mergi în pantofii altcuiva”. Şi probabil că atunci, mergi acolo unde pătrunjelul e mai ieftin, nu fiindcă îşi doreşti asta, ci fiindcă nu ai încotro. Nimeni nu-şi alege bătăturile.

E plin de oameni cu opţiuni care-i judecă pe cei care nu au încotro.

Nici nu ştiu cum arăta femeia aceea, poate că eram chiar eu, acum vreo zece ani, când mergeam să mănânc, cu tot cu cei doi copii ai mei,  pâine cu margarina la o vecină.  Viaţa e simpatică rău, nu ştii niciodată în pantofii cui te aruncă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: