să ne dăm “refresh”, din când în când…


Dacă stai de vorbă cu unul şi altul îţi spune că ar citi, dar nu are timp. Ar vedea şi un spectacol, dar tot aşa, nu poate. Ar merge şi la un muzeu, dar n-are timp. Timpul ăsta e un băiat rău care nu ne lasă să facem ce vrem. Ne fură cărţile, spectacolele,muzeele. Şi iată că vin câteva zile libere. Ce fac oamenii? Iau cu asalt bibliotecile, muzeele, Ateneul? Desigur. Magherul e blocat ore bune de cei care vor să asculte 2-ul lui Rachmaninov , bibliotecarele sunt epuizate de cereri…Fiecare zi liberă se lasă inevitabil cu mici şi bere, dacă e călduţ sau cu fasole şi ciolan, şi sarmale, dacă e frig. Şi indiferent de anotimp, cluburile sunt “neîncăpătoare” aşa cum cu mîndrie ni se spune la ştiri. Apoi urmează desigur lamentările cu “nu am bani” şi aş citi dar nu am timp.

Timpul şi banii sunt adevăraţii magicieni ai zilelor noastre. Ei apar când avem chef, dispar când avem chef şi de câte ori îi cauţi îi găseşti la un chef.

De unde nevoia asta de a fugi din viaşa ta cu prima ocazie? De ce este meniul zilnic trădat cu atâta brutalitate cu micii şi berea? Părerea mea este că e vorba delipsă de imaginaţie. De la un punct încolo nu mai stai să te gândeşti ce ai face. Poate că de fapt ar trebui să admiţi că eşti prea obosit să mergi la mare, sau prea obosit pentru “socializare” cu mici şi bere, dar …sunt două probleme majore. Prima este că nu-ţi pui deloc această problemă. Apeşi doar pe butonul “distracţie” şi rezultă “mici şi bere”. iar a doua mare problemă este că doar nu o să pui pe FB poze cu tine dormind sau citind? Cine te va invidia că ai stat în pat de 2 mai, Pleşu? Patapievici? chiar şi să-i ai în lista de prieteni, tot nu s-ar pune…

Lumea a ajuns să nu mai mănânce înainte de a-şi poza mâncarea. Să nu mai coboare din maşină fărăr un selfie. Totul trebuie arătat, povestit, expus şi mai ales, trebuie ca viaţa ta să strângă cât mai multe likeuri. Viaţa fără like e pustiu….

Trăim într-o societate în care ceea ce nu e expus, nu există, nu are nicio valoare. Nu contează să ai maşină,ci maşină de pus pe “perete”. Idem nevasta, copii, concediile, gândurile, locurile, totul trebuie expus, împărţit, aprobat.

Poate că ar trebui să ne oprim şi să ne întrebăm. Dacă cei cărora le spunem prieteni ne mai plac. Ne plăceau acum  cinci ani, sau zece ani, dar acum ne mai plac? Acum cinci ani poate că visam la grătare la iarbă verde, dar azi mai vreau asta? Mai este agitaţia şi forfota de la mare ce-mi doresc?

Mergem orbeşte înainte, de teama de a ne înfrunta cu sinceritate întunericul. Nu ai cum să fii acelaşi de acum cinci ani. Nici prietenii tăi nu au cum să fie aceeşi, doar să se fin împăiat. Lucrurile se schimbă, noi ne schimbăm, distracţiile se schimbă şi e bine că e aşa. Doar că din când în când trebuie să-ţi mai dai “refresh”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: