Noaptea copiilor vechi


Dacă vrei să afli ce înseamnă viaţa de noapte a Bucureştiului, nu trebuie să citeşti reviste glossy, sau neglossy, trebuie doar să mergi la ora şapte prin Centrul Vechi. Am descoperit un Blănari unde toate coşurile erau răsturnate de ziceai că şi-a aruncat cineva telefonul sau actele la un coş şi nu mai ştia la care, şi pentru mai multă siguranţă le-a luat temeinic la întors pe dos, bzcată cu bucată. Aşa că erai întîmpinat cu un covor roşu de sticle sparte, borâturi, coji de fructe , borâturi, cutii, resturi de mâncare, borâturi…Din când în când monotonia era spartă de nişte şerveţele îmbibate de sânge, sau dacă nu era sânge era Cabernet Sovignon vechi…Ospătării şi barmanii şi hostesele plecau acasă şi după graţia cu care păşeau printre aceste vestigii ale nopţii trecute puteai să apreciezi puterea exerciţiul, care face şi din cel mai jalnic gest, unul de admirat. Fetele pe tocuri păşeau gingaş printre toate amintirile nopţii. Gunoierii placizi opreau din  5 m în 5 m să adune maţele oraşului eviscerat. Nici măcar clopotul bisericii nu poate sparge peisajul sumbru şi pare că sunetul ar încerca să treacă cât mai repede peste dezastru , să nu se contamineze.

Cine suntem noi, cât e mult şi prea mult?

M-am întrebat azi toată ziua. La teatru, tot aşa m-am întrebat, despre acest “prea mult” care îmbracă multe straie, după cum vrea el dar şi tot aşa m-am întrebat şi  la “marşul pentru viaţă”, unde m-am dus la chemarea bisericii, ca mai toată lumea de acolo de altfel. Ne-am dus cu toţii la chemarea bisericii  ca la sfârşitul marşului să aflu că este o manifestaţie “non confesională”. De ce? Nu ştiu. Nu-mi bat capul. În schimb aflu că în România, în spitalele de stat sunt făcute zilnic peste 400 de întreruperi de sarcină, la cerere. 400 de oameni cărora li se refuză zilnic, lumina. Poate câ între ei ar fi unul , cel puţin unul, care ar putea salva neamul ăsta. Poate un Eminescu, poate un Brâncuşi, poate un Iorga, Titulescu, Brâncoveanu. Poate doar un om curajos. Poate un om cu palme mari. Poate…poate…ce spune ştiinţa, statistică, care sunt şansele? Sunt, sunt!

Din nou: cine suntem noi, cât e mult şi prea mult?

Oare nu există nicio legătură între prea multul manifestat în noaptea oraşului şi aceste cifre din noaptea copiilor?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: