O lumânare aprinsă


Când suntem la un moment greu, faţă cu o încercare, sigur e cineva care ne spune “du-te şi aprinde şi tu o lumânare”. Ne place să delegăm lumânării problemelor noastre. Ca şi când Dumnezeu ar sta şi ar contoriza seul şi grăsimea. ” A, uite, X a aprins o lumânare, îl iert de rată…”. Desigur, la un anumit nivel, incipient, lumânarea este cel mai mic semn de smerenie. Faptul că o aprinzi înseamnă că strigi după ajutor, e un punct de început în caz de înnec…dar poate că noi trebuie să fim lumânarea. Noi trebuie să topim toate jegurile care ne vin de jur împrejur, să le topim şi să le facem lumină. O jignire la care nu ai răspuns, e o lumânare aprinsă. Un moment în care ai fost acuzat pe nedrept de cineva şi nu te disculpi, o lumânare aprinsă. O vorbă rea pe care o auzi şi nu o dai mai departe, o lumânare aprinsă. “dar nu fac binele pe care-l vreau ci răul pe care nu-l voiesc”.

Dacă stai aşa să te gândeşti, nu e chiar aşa de greu să devii lumânare. Cu atât mai mult cu cât te poţi aprinde de la altă lumânare. Mereu e în preajma ta cineva căruia îi prisoseşte lumina, altfel am fi cu toţii  în beznă!  Dar ca s-o vezi, e foarte important să-ţi ţii ochii deschişi. Restul se rezolvă de la sine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: