Tania


Dacă vreţi să vedeţi prin câte stări puteţi trece într-o oră, mergeţi să vedeţi “Fata din curcubeu” de Lia Bugnar, cu Tania Popa. Este genul de spectacol de teatru care demonstrează că un actor bun, ajutat desigur de un text şi susţinut de un regizor, este teatru. Cu T mare. Personal agreez teribil acest gen de spectacol eliberat atît de marile scenografii cât şi de cele burgeze, intimiste, cu “masă” dar şi de regiile care vor să arate cât de “monstruos” văz şi simţesc ele lumea. Tot o chestiune de gust personal, prefer regizorii care nu se văd, care intră “în pielea actorilor” şi privesc lumea prin ochii lor.

Fata din curcubeu are puterea magică de a juca fotbal cu ţeasta ta de spectator. Începe uşor de stânga, ceea ce mărturisesc că nu mi-a prea plăcut dar recuperează senzaţional în minutele imediat următoare. Textul iese rapid din zona elucubraţiilor nedreptăţii sociale şi ajunge într-o zonă a omenescului pur, cu toată universalitatea lui. Un start bun în viaţă care a fost ratat pe parcurs este o temă pe care cred că o împărtăşeşte opzeci la sută din omenire. Poveştile spuse magistral de Tania prin viaţă sub ochii noştri. O vedem pe Vera şi asistăm neputincioşi la moartea ei. Îl vedem pe moşul dorninc de tandreţe, trecut de etapa marilor pasiuni dar dornic încă să le retrăiască parfumul, nu în vulgar ci cernut, nu în nuanţe de roşu aprins ci de roz fanat. O succesiune de povestiri, al căror fir  este iubirea pierdută. O viaţă care pierde iubirea nu poate fi decât ratată, dar nu inutilă,  atâta vreme cât se păstrează candoarea. Fata din curcubeu este ingenua aparent murdărită de poluarea asta care ne înconjoară, dar care a reuşit să-şi construiască din amintiri un scut care o protejează de jegul lumii.

Tania Popa este o mare actriţă. Şi când spun mare înţeleg exact asta, mare. A fost copilul teribil al generaţiei 90 şi acum a crescut. Spre deosebire de personajul ei, Tania şi-a împlinit graţios destinul. Dacă în loc să o cheme Tania Popa ar fi Tanya Popsky şi ar veni de la Royal Shakeaspeare Company românii s-ar călca în picioare să o vadă. Dar fie vorba între, nici aşa nu o duce rău, fiindcă iată, sunt trei ani de când fata asta cu tot curcubeul ei , umple sălile. Mergeţi să o vedeţi! Vă puteţi lua şi prietenii japonezi, chinezi, afgani, neerlandezi, congolezi…fiindcă vor înţelege aşa cum şi eu am priceput cântecele ruseşti deşi înafară de spasiba nu ştiu boabă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: