Omul , animal îndumnezeit, Panayotis Nellas


copert[, omul...Cartea mai are subtitlul “perspective pentru o antropologie ortodoxă”. Antropos, tradus ca “om” înseamnă de fapt “cel care priveşte în sus”, cel căzut care are nevoie de ajutor, de “sus” şi vorbeşte defapt foarte clar despre omul de după cădere. Asta spune nou numitul Mitropolit Ioan, în cartea Ioan al Munţilor despre care vom vorbi în curând.

Nu ştiu cu ce să încep. Aşa că încep direct, fără introduceri. Cartea este  scrisă în tuşe profunde, cu o anumită directeţe şi concreteţe, cu un fel de a sări peste tot ce e neesenţial pentru a rămâne doar acel cuvânt care contează. Care luminează. Om, animal, Dumnezeu, acestea sunt coordonatele ox, oy, oz ale cărţii, pe ele ne mişcăm. Practic omul stă în punctul de intersectare al acestor axe şi alege, ce vrea să fie :  animal sau Dumnezeu. Dacă vrea să devină animal, face tot ceea ce poate pentru a rupe legătura cu Dumnezeu şi a-şi slăvi hainele de piele, până la punctul în care ajunge să facă din ele un idol. Materia ca idol, corpul ca idol, sună cunoscut, nu? Solar, salon de frumuseţe, liposupţie, silicon, acid hialuronic…dar şi reiki, radiestezie, acupunctură şi toate celelalte forme de terapie a omului prin om, fără nicio legătură cu Dumnezeu sau chiar împotriva lui, această vulgarizare îmi aprţine desigur, nu e a ilustrului teolog grec, dar nu-i trădează esenţa…. Ideea cărţii este că autonomizarea omului, sub nicio formă nu e bună. Omul rupt de Dumnezeu este doar un animal. Poate bine îngrijit, poate cu blană frumoasă, poate degrabă de afecţiune vărăstoriu, dar un animal.

Cartea este împărţită în treui mari părţi, 1-Chip al lui Dumnezeu şi haine de piele, 2-Viaşa spirituală a omului în Hristos, studiu asupra antropologiei Hristocentrice a lui Nicolae Cabasila şi 3 cadrele Antropologice şi cosmologice ale unirii cu Dumnezeu, studiu asupra rînduielii Canonului Mare.

“Lumea reprezintă un mijloc de unire a noastră cu Dumnezeu”

Hainele de piele ne-au fost date doar pentru a face faţă în această lume în timp ce ne lucrăm ascensiunea spre Dumnezeu,  dar noi uităm şi le transformăm din vehicol în scop în sine. Pe noi ne transformă într-un scop în sine. Ori noi trebuie doar să revenim în locul de unde am fost izgoniţi. Dar în loc să tînjim după casa noastră frumoasă, ne impopoţonăm coteţul.

“Conţinutul central al “hainelor de piele”este mortalitate biologică, transformarea vieţii în supravieţuire”.

Odată ce l-am pierdut pe Dumnezeu, legătura cu el, suntem ca nişte animale decapitate, care umblă bezmetice, pradă simţurilor pe care nu le mai pot gestiona, din moment ce acest rol îi revenea capului.

“A fi unit cu Hristos este cu putinţă pentru toţi cei ce trec prin toate câte a trecut Hristos, şi suferă toate şi devin toate câte a suferit şi a devenit El” Spune Nicolae cabasilla, citat de P. Nellas.  Ideea că nu putem să revenim la starea iniţială decât prin Hristos şi datorită lui, este amplu susţinută şi exemplificată prin lucrările sfinţilor părinţi,într-un fel lesne de urmărit.

Meditaţiile pe marginea Canonului cel Mare al lui Andrei criteanu sunt absolut emoţionante, tulburătoare, atît datorită lui nellas cât şi a traducerii diac. Ioan I. Ică jr, formulări extrem de cizelate şi de limpezi care m-au făcut să caut, fără succes un Canon în traducerea domniei sale. Cartea în general este extrem de bine tradusă ceea ce ajută şi mai mult lectura densă şi scurtcircuitantă pe alocuri.

Doamne ajută!

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: