Maine, la trei ma duc sa-mi omor copilul. Dupa, putem bea o cafea….


“Ce-o sa spuna lumea? Lasa, mai incolo, sa-si faca intai un rost, sa-si ia o casa…” Cam asta e gandirea noastra. O casa, o facultate, o slujba, astea sunt un rost. Un copil, nu. Cand vine vorba de copii, multi se gandesc la dezavantaje, distrugerea confortului si a corpului, in principal, desi nu exista niciun parinte care sa se planga ca a facut copii insa sunt multi, daca nu toti! care se jeluie fiindca nu au. Si e adevarat , cuvantul avort ar trebuie scos din dictionar si inlocuit cu crima. “Maine ma duc sa fac o crima” . “M-am programat pentru o crima”.
Inainte oamenii faceau multi copii nu fiindca nu existau metode contraceptive, ca plante au fost mereu si sunt mai eficiente decat avem noi tendinta sa credem ci fiindca nu si gandeau viata in conditii de confort. Acum confortul este adevarat idol care ne gestioneaza viata. In functie de el ne alegem prietenii, sotul, sotia, in functie de el ne cultivam toate relatiile. Lumea vrea distractie pana la adanci batraneti. Si distractia si copiii nu merg prea bine impreuna. Nu fiindca nu te mai poti distra dupa ce ai copii, nu  din motive practice ci fiindca dupa ce ai copii mintea ti se schimba. Un copil e  metanoia. Iti schimba mintea si iti aseaza lumea. Ceea ce ieri era inceputul si sfarsitul, astazi e ceva vag de pe la mijloc…
Toate statisticile astea inspaimantatoare, 400 de copii omorati intr-o zi, zi de zi! sunt generate de asa zisa educatie sexuala. Ceea ce practic inseamna “cum sa nu ramai gravida” , ceea ce automat inseamna ca sa faci copii e un lucru rau. Sa faci copii nu e niciodata _un lucru rau. Niciodata. Nici cand esti mort de foame, nici cand nu ai “ce sa-i oferi”. Fiindca de fapt nu noi le oferim copiilor nostri ceva. Ci cel care ne ofera copiii este cel care le da, cateodata prin parinti alteori prin altcineva, mijloacele de trai. Sunt nenumrate exemplele de copii crescuti fara parinti care au ajuns departe. Departe din punctul nostru omenesc de a vedea lucrurile. departe adica au : casa, masina, gradina, piscina. Dar cel mai departe unde poate un copil ajunge, e la viata. Daca a ajuns la viata, a ajuns departe. Fiindca de aici incolo, nu sunt limite.
Eu sunt convinsa ca niciunei femei daca i s-ar pune in mana copilul ei, bebelusul pe care urmeaza sa-l nasca, si un cutit si i s-ar spune “ia cutitul si da in el” nu ar face-o. Nici macar cele descreierate. Uciderea copiilor in pantecul mamei lor este, pe langa o ignoranta crasa si-o lipsa de imaginatie. “Nu-l vad, nu e”. Dar ajungem sa traim sintagma eminesciana”era pe cand nu s-a vazut, azi il vedem si nu e…”. Orice femeie care a omorat un copil in ea stie ca nu-l poate uita. Se gandeste periodic cum ar fi fost viata ei cu el, cati ani ar fi avut, ce ar fi placut. Si pe masura ce trece timpul, si ca femeie ti se mai aseaza mintea la cap, te intrebi nu doar cum ar fi fost el ci cum ar fi fost si copiii lui. Si iti dai seama ca ai ucis o serie intreaga de copii, ca n-ai ucis unul, ci o multime. Nepotii tai. Si nic macar atunci nu ai imaginea dezastrului produs. Pentru ca nu poti sti daca unul din ei nu ar fi fost adus pe lume ca sa rezolve una din marile probleme ale lumii. Sau daca n-ar fi fost facut sa iubeasca pe cineva care astazi se simte neiubit, in prag de sinucidere sau gata sa dea cu o bomba ca sa uite de singuratate si neiubire…
Mintea noastra e limitata. Si cea mai desteapta dintre mintile noastre e limitata. Noi nu putem gandi ce inseamna 400 de copii in plus pe zi. Cata iubire, cata gandire, cata energie trage din pantecele nostru doctorul.
Lumea il condamna si azi pe Irod pentru uciderea pruncilor. Si sunt multi care lacrimeaza imaginandu-si-o pe Rahela plangandu-si pruncii. Si cu toate astea, noi facem in liniste, acelasi lucru. Zilnic.
400 de copii pe zi. 12 000 de copii pe luna. 144 000 pe an.
ps mi-as dori sa pot sta de vorba o ora cu orice fata, inainte de a face avort…

http://ziarulceahlaul.ro/statistica-socanta-romania-avortul-secera-400-de-vieti-pe-zi/

Advertisements

7 Comments (+add yours?)

  1. Petrica Stoenica
    Jul 16, 2014 @ 09:37:54

    eu unul te sustin si sunt de acord cu tine, ar fi o treaba minunata daca tu ai fi prezenta langa orice femeie vrea sa faca avort, nici nu viseaza ele cat de fericite pot fi dupa ce nasc si vad copilul ala, am o prietena in situatia de proaspat mamica 🙂

    Reply

  2. testoasadeserviciu
    Jul 16, 2014 @ 14:16:23

    Multumesc mult, Petrica. ps nimeni nu mananca mai multe litere ca mine, nimeni! hahahah

    Reply

  3. Antigona
    Jul 16, 2014 @ 22:15:47

    Pot înțelege și chiar fi de acord cu câteva poziții de pe aici. În mare parte, iresponsabilitatea și imaturitatea sunt cele care duc la avort. Ce nu înțeleg, însă, este apologia aceasta deșănțată a reproducerii și a înmulțirii populației. Dumnevoastră puteți să fiți fericită că vedeți un copil ”în viață” când treceți pe lângă cerșetorii care țin în brațe copii drogați? Ce înseamnă viața pentru un copil care NICIODATĂ nu va avea de ales și a cărui conștiință nu se va putea ridica niciodată din băltoaca mizeră în care a ajuns din cauza unei femele animalice căreia nu i-a trecut prin cap să avorteze și să scutească o ființă nevinovată de mizeria în care știa că îl va aduce?
    Dumneavoastră puteți suporta cu seninătate și ”bucurie creștină” faptul că un copil PLÂNGE? Da, e groaznic de dureros că un copil plânge când îi iese un dințișor, când ia un calificativ mic, când nu are ce își dorește, când îi sunt zgribulite picioarele de frig etc etc. E cruzime! Nimeni nu cere să se nască, iar copiii nu ar trebui să fie victimele idealurilor noastre înalte și fără acoperire!!! Și ținând cont de condițiile sociale, financiare, ecologice și morale ale lumii în care trăim, discursul acesta cu false pretenții metafizico-spirituale sună mai degrabă a cinism.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Jul 17, 2014 @ 09:27:43

      Copilul care plange, e. Exista. E viu. Poate ca azi plange, dar maine poate nu va mai plange. Ideea era nu suntem noi cei care decidem. Nu cred ca poti tu sti, sau eu, sau oricine altcineva care e gradul de constiinta al unui om. Cat despre cinism, nu stiu ce sa spun…Vorbesti de calificative si “dintisori” referitor la cineva caruia tu nu ii dai nici dreptul la viata, deci…Deci mai bine sa nu fie niciun piciorus decat un piciorus inghetat, cam asta spui. Unde e cinismul, pana la urma?

      Reply

  4. Petronela
    Oct 01, 2014 @ 19:26:12

    felicitari!
    pentru tot ce am gasit aici!
    am citit pe nerasuflate cateva articole, la toate m-as fi oprit sa iti multumesc!
    aici am ales sa o fac…
    imbratisari cu recunostinta
    Petronela

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Oct 01, 2014 @ 19:54:00

      Mulţumesc, dragă Petronela! Mă bucur că m-ai citit şi că ai găsit lucruri interesante!

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: