Gunoi din noi


N-am mai scris de multicel si acum am doua subiecte. Unul despre cer si altul despre gunoiul de la bloc dar fiindca mi-e lene am sa incerc sa le combin. Deci, incepem cu
CERUL
In copilaria mea, care a fost acum o suta de ani sau ieri, depinde de ziua in care ma aflu si starea-n care o contemplu, cerul era mai mereu la fel in timpul unui anotimp. Vara era albastru Voronet si cu nori albi gen vata de zahar, care se plimbau lentoid dintr-o parte intr-alta , manati parca de un mecanism. Daca stateai culcat pe iarba si priveai cerul,te simteai ca un bebelus care are deasupra patului o jucarie rotativa. Era liniste, pace.Aproape ca vedeai transhumanta ingerilor si simteai vantul doar ca pe un falfait de aer. Nu te inspaimnat, nu te lua pe sus, cel mult iti ridica putin fusta cat sa rada cineva de tine… Cand ploua, ploua o ora si jumatate, dar tot asa, norii se adunau incetul cu incetul, albul devenea gri si griul negru. Urma apoi o ploaie cu picuri mari urmata de mirosul acela de praf umezit. Si aveam o bucurie enorma, neimpartasita de adultii din familia mea, de a umbla desculta in aceasta mazga. Acum cerul are niste manifestari absolut senzationale. Vezi pe el culori care nu erau, violeturi, rozuri de toate felurile, despre care se spune ca ar fi de la poluare, apoi sunt nori care stau ca o farfurie zburatoare, cu contur regulat, cu un diametru enorm dar la capatului liniei diamterului se vede soarele. Apoi sunt nori care se razboiesc intre ei, ca intr-o pictura de Delacroix. O invalmaseala, o furie. Cerul a devenit un spectacol si nu e de mirare ca multa lume in fotografiaza. Dar ma intreb daca nu cumva cerul incearca sa ne atraga atentia si sa gandim asupra lui si-n alt fel. Nu cumva acest cer e influentat si de cerul din nou, ca sa nu risc sa zic ca e chiar o proiectie a lui? Nu cred ca am auzit in toata tineretea mea de vreun frate sa-i fi dat in cap celuilalt frate cu toporul. Acum e ceva banal. Sau siluirea femeilor in varsta…Poate ca existau si atunci dar erau mutatii,aberatii, devieri, ca vitelul cu doua capete. O cruce si gata! era uitat. Oamenii se intrebau eventual ce au gresit de s-a nascut in batatura lor asa ceva. Acum anomalia e exhibata pretutindeni si noi ridicam din umer” inca o baba violata!” Iata insa ca cerul ne atrage atentia, ne invita sa coboram in noi si sa vedem daca nu putem surubari putin acordul fin.

Trec acum la a doua poveste.

GUNOIUL
Traiam cu impresia ca gunoiul unui bloc mare, de opt-zece etaje, este adunat in pubele si atunci cand o pubela se umple, este inlocuita cu alta, tot asa, pana vine masina de gunoi. Sambata asta am scapat pe ghena un filtru de la aspirator, fara de care aspiratorul ar fi fost un alt obiect de pe care sa sterg praful asa ca am fost nevoita sa umblu din poarta-n poarta incercand sa gasesc pe cineva care are cheia. De curand s-a schimbat administratorul si am nimerit cumva “intre mandate”. Long story short, dupa vreo ora si jumatate, am nimerit cheia, am deschis usa de la ghena si ….surpriza! Am nimerit intr-o camera cam cat o bucatarie mare de la bloc, vreo 12-14 mp plina cu gunoi. Fara pubele. Doar un maldar de gunoi si alte gunoaie care continua sa curga de sus. Intr-o devalmasie perfecta. De la tampoane pana la covoare, de la rame pana la coji de cartofi, tot ceea ce poate constitui o imagine apocalipitica era acolo. Dupa cum stiti, toboganele de gunoi sunt inguste, noua nu ne place sa facem trei drumuri pe zi ca sa ducem gunoiul si uite aas de multe ori gunoiul e deseratat dincolo de orice punga.Si acest gunoi este incarcat cu lopata, zilnic, de femeile de serviciu in tomberoane care sunt predate masinii .La noi la bloc femeia de serviciu este o doamna extrem de cumsecade si placuta, undeva intre 50 si 60 de ani si pe cuvant ca mi s-a facut o rusine imaginandu-mi-o cu lopata incarcand gunoiul. Unele munci sunt extrem de grele.Cred ca ar trebui sa avem mai multa recunostiinta pentru acesti oameni care fac munci marunte dar utile si importante.La gunoieri, la femeile de serviciu de la scoala care dau zilnic ochii cu hoardele de mici barbari, la cei care curata canalele….Ei nu sunt subiecte de emisiuni care sa ne intoarca stomacul pe dos, si la care sa spunem un “bleah!” si sa privim in alta parte, sunt oameni care se trezesc dimineata, foarte de dimineata, isi fac dusul, isi beau cafeaua si merg sa curete dupa noi. Un gand de multumire din cand in cand, o vorba buna si putin respect, cred ca ar conta, un plus fata de leafa de mizerie.

Privind la maldarul de gunoi amestecat , ma gandeam ca asa e si cu toate mizeriile din viata noastra. Ele se aduna undeva. Se contorizeaza si dau nastere unor nori negri. Pe care ne place sa-i punem doar pe seama unor experimente militare. E intotdeauna mai linistitor… daca nu te poti vedea parte din solutie, macar sa te excluzi din problema.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: