La vulturul de mare cu mine in gheare


Am visat azi noapte ceva ce mi-a amintiti de poza cu micutul copil subnutrit, vegheat de vulturul ce-l astepta sa moara. Poza pentru care, dupa cum banuiesc ca stiti,  autorul a primit Pulitzer si un bilet spre sinucidere.

Imagine

Poza aia este cu adevarat paradigma lumii noastre de acum. Am sa dau cateva exemple banale si deloc dramatice din viata noastra.

Mersul la mall. Mallul este vulturul. El ne asteapta sa murim sufocati de dorinte pe care nu ni le putem implini. El ne omoara prin deshitratarea de a nu putea da suficient sange pentru cate posete , rochii de firma si pantofi ai vrea sa-ti cumperi. Solutia e sa muncesti mai mult. Mai bine. Solutia e sa-l sapi pe altul, sa-i iei locul lui bine platit. Solutia e sa mori.Solutia ca barbat este sa dai afara o mama singura care-si creste copiii cu greu pentru a o pune in locul tau pe nevasta ta. Solutia e sa traiesti cu un bosorog. Solutia e minti, sa furi, sa fii corupt. Solutii se gasesc…. Fotograful e acolo, asteapta ca tu sa-ti dai ultima suflare pe altarul consumerismului.

Rasfatatul copiilor. Parintele care-si rasfata copilul este un vultur care-l astepat sa moara. Suna dur. Dar intrebati-va ce inseamna de fapt sa-ti rasfeti copilul. Sa-i faci toate poftele, sa-i cumperi totul, sa-i oferi totul pe o tava aurita. Sa consideri ca tot ceea ce face el este apriori bun, sanatos, bine. De aici plictiseala, oboseala si lipsa de interes, in cazul in care standardul de viata se mentine. Daca odata cu trecerea timpului banii se imputineaza, atunci copilul ajunge sa sufere dupa toate acele lucruri pe care le-a avut si nu le mai are. In ambele cazuri copilul e mort interior. Si oricat de ciudat ar fi, parintele e vulturul.

” Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme.”-Pildele lui Solomon

Luxul e intordeaua un vultur care te pandeste ca sa te inghita, nu inainte de a poza cadavrul tau in devenire. Oricat ai , vrei mai mult, oricat pierzi, ti se pare totul, asta e viata in lux.

Timpul pe care nu-l avem, timpul insusi e un vultur care ne pazeste sa ne inghita. Seara de seara ne culcam cu gandul la cate mai avem de facut.Cate mai avem de luat. Cate ne asteapta.  E doar vulturul.

Cred ca putem continua asa la nesfarsit.

Intrebarea e cine a facut poza? Ma gandesc  ca poza a facut-o poate  diavolul insusi, el a apasat pe tragaci si tot el l-a determinat pe bietul fotograf sa-si ia zilele, dupa ce a realizat ce a facut, ca un Iuda modern care l-a tradat, iar si iara pe Iisus. Dar daca el a apasat pe tragaci, noi i-am dat in schimb forta. Prin ceea ce facem. Prin ceea ce gandim. Prin rautatea si indiferenta noastra fata de tot ce nu ne atinge personal. Iar personal ne ating din ce in ce mai putin lucruri fiindca facem mari eforturi sa ne dezvolatm impersonalul. Dar oricine a facut-o, Iisus a ingaduit-o ca sa ne fie luare aminte.

 

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. Zorin Diaconescu
    Jun 26, 2014 @ 08:25:22

    Supravieţuirea e guvernată de darwinism şi face parte din natura umană.

    Reply

  2. testoasadeserviciu
    Jun 26, 2014 @ 08:31:46

    Eu cred ca e guvernatat de Dumnezeu. Si va fi atat vreme cat va vrea El. Si cred ca El va vrea atata vreme cat si noi vom face macar minimum eforturi sa ne ridicam deasupra instinctelor noastre. Cu toata smerenia, dar nu ma pot gandi la mine ca la o maimuta putin evoluata….

    Reply

  3. Petrica Stoenica
    Jun 26, 2014 @ 09:25:05

    Instinctul poate fi educat cu multa stradanie si vointa, pildele sunt multe…

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: