Pe vremea mea….vol 1


Scriu lucrurile astea doar ca sa nu le uit. Si sa nu le uite nici altii, care nu le-au trait. De ce mi-am amintit de ele acum, nu stiu. “Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti…”. Dar cel mai important e sa nu uitam ce n-am trait. Sa nu uitam lagarele, sa nu uitam bomba…Dar nu despre asta e vorba acum.

Pe vremea mea…..

Petrecerile incepeau invariabil la cinci si se terminau la zece. Pentru ca dupa zece era ora de liniste si pana la cinci era ora de liniste. Si pe vremea mea linistea era liniste si galagia era tot liniste, comparativ cu cea de azi. Se consumau sandwichuri facute in casa. Sandwichurile erau invariabil cu icre, unt si salam de vara, pate de ficat, branza si erau decorate cu rosii si castarveti. Se bea sirop cu sifon sau apa minerala, mai modern si in cazurile bune Bem Bem si Cico, si extrem de rar , Pepsi. Cine servea Pepsi era boier. La fel si cine servea cafea naturala in loc de nechezol. Daca iti dadea cineva cafea naturala puteai sa fii sigur ca te iubeste. Aveam multi parinti medici prin clasa asa ca primeam destul de des cafea naturala la petreceri. In cazuri exceptionale salamul de vara, care era preponderent de pui, cumparat de la Agricola/asa se chemau toate magazinele care vindeau carne de pui/putea fi inlocuit cu rafinatul Salam de Sibiu.Prajiturile erau facute in casa, cu marmelada si nuca, multa nuca, ca eram in Ardeal, iar tortul era musai de ciocolata cu trandafiri din zahar. Niciodata alte ornamente. Alcool nu se bea, rareori o visinata facuta de cate cineva in casa. Prin liceu, mai ales in taberele agricole de cules mere si gulii cu elevii, se mai consuma cate-o tarie. Mai rar, vin. Nu prea se bea, la drept vorbind. De fumat, in schimb, da.

Pe vremea mea se pieptanau ciucurii la covoare. In Tg Mures toata lumea avea covoare persane, groase, pufoase si era musai sa le perii, aproape zilnic, ciucurii. Luam un piaptan si pieptanam covorul. De asemenea pieptanam ciucurii de la perdele, sa stea frumos aliniati….Era firesc ca o mama sa-i spuna fetei ei”apuca-te si strange firimiturile”. Le strangeam cu mana. Una cate una.

Pe vremea mea cele mai originale haine se cumparau de la Artizanat si Fondul Plastic. De la Artizanat luai rochii de panza topita si ii de la FP rochii vopsite fantezii si curele de piele care mai de care mai trasnite si accesorii din metal si piele si sticla. Tg Mures e un oras plin de artisti plastici asa ca era usor sa ma agat de- o poseta faina de piele sau de vreo curea lata cu catarame extravangante. Sa ne intelgem, pe vremea mea nu exista ideea de shopping. Mai trageai cate-o raita prin magazine, dar atat. Imi aduc aminte ca mergeam sambata de sambata cu Misu prin Luxor (un soi de mall, sa zicem, de fapt un magazin mare in Piata Teatrului) dar ne lua cam jumatate de ora sa-l strabatem cap/coada fiindca noutatile nu veneau chiar asa, saptamana de saptamana.

Pe vremea mea nu exista sa circuli fara bilet. Eram in clasa a doua cand pe Adisor a prins-o controlul fara bilet. Pe vremea mea biletele costau 25 de bani pentru copii si puteau fi cumparate doar din autobuz. Adriana avea o umbrela draguta, al carei maner era in forma de melc. Controloarea, era o femeie, a amenintat-o pe Adriana ca-i va lua umbrela in contul amenzii. Adriana a inceput sa planga, eu sa dau cu gura si apoi intervenit lumea si doar ne-au dat jos din autobuz. Fara amenda, fara scandal la scoala si parinti… Din fericire, cu umbrela si cu melc cu tot.

va urma

 

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. michel
    Sep 25, 2014 @ 00:24:13

    Chiar vrei sa-mi smulgi lacrimi ? Feerica expunere !

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: