Propun interzicerea vorbitului la telefon in mijloacele de transport public


De un timp experimentez,( satula de ascultat radio zu si de conversatiile despre politica, benzina si alte marafturi), transportul in comun. Transportul in comun presupune un spatiu comun, un spatiu care nu e al meu, nu e al tau, nu e al vecinului din spate. E al nostru.

Din nefericire, avem telefoane. Oricat de amarat, murdar si prost vorbitor ar fi omul, are un telefon si minute nelimitate. Vietile curg galgaite, cu detalii oripilante si de multe ori cu certuri expuse in tonuri acute. Mi s-a intamplat sa ascult  cu lux de amanunte o ora de condus povestita de o fata prajita la solar, ale carei unghii lungi te faceau sa crezi ca nu poate schimba vitezele si ca probabil cineva ii va lua o masina automata.

“Fata, instructorul nostru nu se compara cu asta…nu m-a innebunit cu trage de volan la dreapta un sfert si apoi da-i drumul …daca iti spun fata, e mult mai relaxat…da, e tanar, nu stiu, dar are o masina faina..un Reanult sau un Ford sau o Toyota, nu stiu exact, dar era noua, era un gri asa, metalizat cam ca Coco cand e proaspat spalat…da, fata, a fost tare de tot…n-a facut misto de unghiile mele, stii ca al nostru mereu ma intreaba pe cine vreau sa omor cu ele…da, stai sa-ti spun, am mers la intersectia aia de la Horoscop..nu fata nu restaurantul, fantana..Zodiac, asa,  veneam de la rond de la Cosbuc ca a vrut el o shaorma ca nu mancase si mi-a zis ca are incredere ca pot conduce fara sa-si dea maioneza pe el…da, fata, daca-ti spun, e simpatic foc, are simtul umorului si e relaxat, alalalt mereu imi trage de volan de-mi vine sa-l pleznesc…pe tine , nu? probabil vrea sa ma atiinga,  mi se pare cam libidinos…si dupa cum iti spuneam, veneam de la rond…auzi fata, acum mi-am amintit, Giani te-a mai sunat? Ca pe mine, nu. Nu cred ca mai mergem la mare  week-end-ul asta. As vrea sa stiu, ca sa-mi fac programre la Flori. Tu ai fost? Nu e Flori saptamana asta? De ce? Nu pot sa cred! Nu pot sa cred…cum i-au spart casa? Cat i-au furat? De unde avea ea atatia bani, mai ? Pai si la cine sa ma duc, la Gabi? Gabi nu-i asa buna, odata aproape m-a ars……”

Ati inteles ideea. A durat de la Piata Timpuri noi pana pe Eminescu, ora de varf, stat mult la intersectii…am lasat-o vorbind.

La intoarcere am ascultat o doamna lucratoare la Posta cum s-a certat cu colega ei pe tema unor timbre si a banilor afarenti care apareau la colega in gestiune, dar nu era locul lor acolo…Dupa ce s-a terminat cearta, doamna de la posta a sunat-o pe o alta colega sa o barfeasca pe cea cu care se certase. 

Oamenii nu-si du seama ca daca am face toti asa, sa vorbim la telefon, am ilua-o razna in trei statii. Poate parea o problema minora dar pana la urma e vorba  despre gradul de respect pe care-l avem pentru ceilalti. Se pliaza perfect acest obicei  pe muzica data tare la bloc, pe zilele de nastere sarbatorite in capul vecinilor, pe indiferenta fata de cel aflat in nevoie sau suferinta. 

Excesul de verbalizare vine la pachet cu superficialitatea. Nu ne mai gandim la nimic. Suntem ca japonezii care in loc sa vada, fotografiaza. Asa si noi, in loc sa ne gandim la ceva, vorbim despre acel lucru. Oriunde, oricum.

Nu credeti ca o lege care sa interzica vorbitul la telefon in mijloacele de transport in comun ar fi buna?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: