Text mai vechi, publicat pe Cenusadetrandafir


Divorţez deci… rezist

În decurs de-o oră m-au sunat trei prietene să îmi spună că divorţează. Prima după 13 ani de căsătorie, doi copii adolescenţi, un căsoi cu două etaje, o afacere de succes. Vrea să divorţeze fiindcă bărbatul i s-a încurcat cu una dintre angajate care are jumătate din studiile prietenei mele. Dar şi vârsta la jumătate.

 
A doua prietenă este căsătorită de 11 ani. Câştigă de cinci ori cât soţul ei, e pe poziţia trei într-o multinaţională şi vrea să divorţeze fiindcă în ciuda calificărilor, a studiilor şi a erudiţiei ei, soţul nu o respectă. O umileşte în faţa copilului, îi vorbeşte urât. O înjură. O tratează ca şi când ar fi servitoarea în casă. Am uitat să menţionez că soţul se mândreşte cu terminarea liceului, nicio limbă străină vorbită, nicio perspectivă pe termen scurt, mediu, lung sau extra-lung.

A treia e căsătorită de curând, de curând mămică şi a avut ocazia să cunoască o faţă a soţului pe care nu o bănuia. Româneşte spus, omul e bădăran, misogin şi paradoxal sau nu, fără serviciu. Şi cu toate că prietena mea munceşte 12 ore pe zi la serviciu şi restul acasa îmi spune că nu aude din partea lui nici măcar o vorbă bună. În schimb multe reproşuri.

Uneia dintre ele i-am spus să nu divorţeze. Celorlate două însa le-am spus să fugă cât văd cu ochii. Vă las pe voi să deduceţi singuri cui ce i-am spus. Acum am să vă spun doar că eu nu sunt pentru divorţuri. Şi eu sunt divorţată şi vă spun că nu e o fericire. Foarte puţine femei reuşesc să-şi păstreze echilibrul după divorţ. Mai ales dacă tu ai fost cea părăsită, cum e şi cazul meu, îţi ia foarte mult timp să accepţi că după 11 ani de căsnicie şi doi copii bărbatul tău îţi întoarce spatele. Te simţi nedemn. Te gândeşti ce mai mult ai putea oferi unui om decât iubirea ta, atenţia ta şi copiii pe care să-i faci. Dintre toţi oamenii pământului să-i faci cu el şi nu cu altcineva. Fiindcă tu alegi aşa.

Mie mi-a luat cam 3 ani să-mi revin. Trei ani în care a trebuit să mă reconstruiesc cărămidă cu cărămidă. Ani în care mi-am adus aminte ce muzică îmi place, ce haine vreau să îmbrac, ce obiceiuri am, cine îmi sunt prietenii. Tot ce ai construit cu greu în doi se năruieşte şi trebuie să te recompui pe tine. Dar ca să poţi face asta trebuie să pui la temelie respectul de sine pe care, cumva, soţul l-a luat cu el la divorţ în ciuda faptului că nici un tribunal din lume nu i l-a dat lui.

Nu doar din acest motiv nu sunt pentru divorţ. Nu sunt pentru divorţ fiindcă înseamnă să cedezi uşor, să te întorci pe călcâie şi să pleci. În general bărbaţii la câţiva ani după divorţ îşi cam uită copiii. Îi văd din ce în ce mai rar, uită de multe ori să dea banii. Sigur, sunt şi excepţii, bravo lor! Aşa că vrând-nevrând copiii sunt privaţi de prezenţa tatălui. Ca femeie nu ţi-e uşor să aduci pe cineva în casă sau să te vezi cu cineva dacă ai tăi copii nu-l aprobă pe acel cineva. Puţine femei suportă ca un barbat străin să le facă observaţii copiiilor lor. Şi uite aşa copiii cresc fără un model masculin. Ceea ce nu e bine.

Deci nu sunt pentru divorţ. Cred că e normal ca într-o viaţă să existe tensiuni, păreri contrarii, frecuşuri. Chiar cred că e normal ca din când în când fiecare să se mai uite peste gard şi să poftească la vecina. Dar nu cred că se mai poate face ceva atunci când nu-l mai respecţi pe celălalt. Atunci când nu mai eşti capabil să-i vezi calităţile. Atunci când nu-l mai admiri. Atunci când ai senzaţia că îl duci în spate iar când e rândul tău să primeşti un pahar cu apă, ia-l de unde nu-i!

Dacă în drum spre casă te rogi să nu fie acasă. Dacă ţi-e groază când vine weekendul. Dacă ţi-e frică să deschizi gura fiindcă nu ai habar ce reacţie ar putea avea celălalt. Dacă orice discuţie se transformă în ceartă. Ce rost mai are? Dar repet, să nu-şi imagineze nimeni că după un divorţ curge lapte şi miere. Eşti liniştită, calmă, îţi creşti copiii cum crezi de cuviinţă, te zbaţi de zece ori mai mult, fiecare decizie e a ta. Te bucuri singur, te întristezi singur. Nu e pentru toată lumea… Cât despre un al doilea mariaj… în alt articol. Gândiţi-vă bine! de Ivona Boitan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: