olimpiade cu usile foarte inchise


A fost copilul la olimpiada de engleza, faza pe sector. S-a dus relaxat, ca sa nu zic fluierand desi n-ar fi exagerat. Citeste de ani de zile romane in limba engleza (din pacate citeste mai mult in engleza decat in romana…), ii place de parca ar fi limba lui materna (tot din pacate, as aduga, de vina sunt canalelel de desene animate care pe vremea lui nu erau dublate si jocurile pe calculator)  si in concluzie, nu si-a facut nicio clipa ganduri ca nu trece. Practic era ferm convins ca ajunge la etapa nationala. Ei bine, a luat 78 de puncte (din 100). A fost linistit si convins ca trebuie sa fie o greseala…A facut contestatie, si a rezultat ca avea 83 de puncte. Tot n-a trecut, baremul fiind de 90. Profa lui de engleza, la fel de intrigata ca el, s-a dus sa ceara lucrarea. (concurentii nu au voie sa-si vada lucrarile). Ei bine, nici profesoarei nu i-au dat-o! Cum vine asta?  Singurii care au voie sa vada lucrarea sunt cei din comisie !!! Cu alte cuvinte, trebuie sa-i credem pe cuvant. Ca au fost atenti, corecti, exacti. Si nu e vorba doar de suspiciunea (neaos romaneasca) ca analizarea lucrarilor ar fi corecta ci si de ideea ca daca un copil nu intelege ce a gresit (el fiind convins ca stie si ca a facut bine) isi pierde complet motivatia de a mai participa pe viitor la astfel de concursuri. Exista un barem afisat, conform caruia fiecare concurent isi poate calcula nota si atunci cand intre asteptari si rezultatul afisat e o discrepanta foarte mare, ce faci, daca nu poti vedea concret cum au gandit examinatorii? Chiar nu vreau sa sutin ca nu ar fi buna corectarea lucrarilor si tocami de aceea nu inteleg de ce nu poate exista putina transparenta? Macar pe profesorii de la clasa sa-i lase. Pe mine, sincer, ma doare la “basca” daca fii-imu e olimpic sau nu. Dar ideea ca trebuie mereu sa-i credem pe toti pe cuvant si ca nimeni nu simte nevoia sa se justifice niciodata, si ca toti cei care au autoritate stau inchisi in turnul lor de fildes si-si permit sa nu dea explicatii, ma intristeaza…Mai ales cand e vorba de copii, care acum isi formeaza increderea in bine/rau, corect/incorect…Ce sa-i spui unui copil care stie ca a facut bine si n-a luat punctajul pe care-l astepta…Sa munceasca mai mult? Sa fie mai atent? Sa scrie mai frumos? Ce motivatie sa-i construiesti ca sa mearga din nou si la anul si sa nu renunte la ideea ca a fi bun la ceva inseamna si a fi recompensat pe masura….Desigur, cand e vorba de copii mai mari, cum e al meu, poti purta discutia la alt nivel, acela de “important e ca tu stii limba”, “iti face placere” etc Dar cu cei mai mici, cum procedam? Ar trebui schimbat acest regulament aberant. 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: