scrisoare catre un prieten


Draga Romeo,

azi am scris o felicitare si am fost la posta sa ti-o trimit, bineinteles fara sa am o adresa. Dar era coada mare si n-am pus-o. Poate maine… Iti spuneam in ea ca-mi lipsesc tare discutiile noastre (chiar daca n-au fost multe, pare-se ca erau cu sens)  iar copiilor interventiile tale in peisajul lor capilar. Chiar radeam si glumeam, spunind ca un frizer pe Munte trebuie sa fie o afacere proasta…In rest asa cum stii, inceputul de an ma prinde mereu in cautarea unui “job”. Si-a unui sens. Fara ghilimele. Dupa ce ai trait 45 de ani iti dai seama ca ai facut cam tot ce se poate face(la nivel de verb cel putin, si in limitele legii si ale bunului simt)  si sa te apuci sa repeti e de prisos. Asa ca trebuie musai sa descopar ceva nou. N-am incotro, trebuie sa ma las in adancuri, cu siguranta insa ca la capatul funiei e tata, cum spunea o replica…

A fost “Duminica fiului risipitor” si am retrait oarecum acele momente. Au fost pline de sens si m-as hazarda sa zic, har. N-a fost o piesa, a fost un soi de initiere intr-un nou nivel, pentru fiecare dintre noi, atat cat am putut. Probabil de aceea am si jucat asa de putine reprezentatii, pentru ca nu-si aveau sensul, rostul se implinise in repetitii, intalniri, discutii iar in rest n-ar fi fost decat mandrie.

Sper ca esti bine. 

Tu esti un fiu risipitor care s-a intors acasa. Asa a zis unul din filozofii mei preferati.

E bine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: