little boy


Daca te uiti in albumul cu poze, daca te uiti cu atentie si foarte detasat, o sa gasesti exact momentul in care ti-ai pierdut inocenta. Intre doua poze, lumina din ochii tai va fi alta. Intre doua poze, va aparea o diferenta aproape imperceptibila, poate o cuta in dreptul sprancenei, poate colturile gurii mai lasate, poate o asimetrie aparuta in mod bizar. E semnul ca in tine s-a rupt ceva. In general ii spunem acestui fenomen “maturizare”. Din acea clipa incolo apare suspiciunea atunci cand cunosti pe cineva . Din acea clipa, oamenii incep sa se imparta in foarte multe categorii, de unde pana atunci erau doar prieteni pe care-i cunosti si prieteni pe care nu-i cunosti inca. Incep sa devina “cunostinte”, “colegi de serviciu”, “parteneri de socializare” sau “prieteni virtuali”. Oricum ai da-o, sunt multi “altii”. Unii care nu-s ca tine, nici cu tine, nici pentru tine.

Ei bine, cred ca si-n albumul cu istoria omenirii, daca te uiti, poti lesne baga de seama ca a fost un moment clar cand omenirea si-a pierdut “inocenta”. Si acela n-a fost in hulitul si negrul Ev Mediu, n-a fost in excesele de violenta ale unor dementi, de care istoria e doldora doar ca cei din randurile carora provin ii definesc ca eroi si dau numele lor unor strazi…Omenirea si-a pierdut inocenta, dupa parerea mea, atunci cand americanii au lansat Little Boy. Fara niciun rost. Fara nicio miza, doar fiindca o aveau si voiau s-o vada in actiune. Razboiul era practic terminat, orasele erau distruse peste tot in Europa, fascismul isi cantase deja cantecul de lebada…Mai mult decat atat, bomba era nu doar moartea, ci o samanta de moarte. Moartea a fost cultivata atunci si avea sa infloreasca multi ani de atunci incolo…, pana in zilele noastre. Sunt convinsa ca intr-un fel sau altul “epidemia” de boli grave de acum (practic nu poti sa faci doi pasi fara sa afli de cineva in mare suferinta)  isi are inceputul atunci.  Little Boy a fost un triumf al stiintei si a aratat exact ceea ce poate face stiinta atunci cand cei care o manevreaza sunt rupti complet de Dumnezeu. Cred ca traim in continuare un rau intrat pe acea poarta deschisa de Little Boy. In continuare facem lucruri, fara sa le gandim in termeni de bine/rau si fara sa tinem cont ca ceea ce noi credem a fi bine, poate fi (si de cele mai multe ori e)  rau. Si in continuare suntem incapabili sa vedem consecintele gesturilor noastre pe termen lung. In continuare nu am asimilat ideea ca un rau (in cazul in speta-Hitler) nu poate fi combatut cu un rau si mai mare (bomba atomica).

In viata fiecaruia dintre noi exista o bomba atomica ce deschide usa raului. Poate fi o ambitie fara margini, poate fi o frustrare din copilarie, poate fi o competitie prost inteleasa. Cert este ca daca apasam pe buton, nimic nu va mai fi, niciodata, la fel. Tot ce putem face este sa ne cultivam atentia si sa ne antrenam inima sa simta durerea altcuiva. Daca pilotul acela care a lansat bomba ar fi simtit durerea pe care gestul lui o va provoca sunt convinsa ca ar fi infruntat fericit curtea martiala. Si asta doar ca sa me refer la ultima si cea mai mica veriga a raului, asta fiindca de cele mai multe ori, noi toti suntem in postura celei mai mici verigi a raului. Suntem mai des pilotul care lanseaza bomba decat Einstein si grupul de savanti,  dar asta nu ne face mai putin nocivi, din contra, fiindca suntem mai multi. Foarte multi….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: