Insignifiantii


7,20 sambatat dimineata. Are in jur de 35 de ani, poate putin mai mult.Multe riduri pe fata si o matura si-un foras cu coada lunga. Strange sticle, in urma celor care au petrecut noaptea prin cluburi si apoi si-au plibat petrecerea mai departe pe strazi. Ambalaje de ciocolate, prajituri, sacoze. In urma ei chiar se vede ca starda e mai curata. Nu am timp s-o urmaresc prea mult, taxiul pleaa de la stop. Am timp numai sa ma gandesc ca probabil din leafa ei nu-si permite sa se apropie de acele produse ale caror ambalaje le strange. Cat despre o petrecere, nu prea pare a fi vorba…Capul pare mereu in jos, uitandu-se dupa gunoaie. Ma intreb daca mai poate privi in sus….Si totusi, ce munca importanta are. Si ceva din felu in care o facea, m-a facut sa cred ca e un om care chiar iubeste curatenia. Putem oare accepta ca sunt oameni care se fac “gunoieri” fiindca iubesc curatenia?

*****

La Mega de visavis de blocul meu e o fata care imi aranjeaza toate lucrurile in sacosa, cu grija, frumos, ergonomic. Cand o vad ca e ea la casa, ma inseninez. E inalta, frumoasa, are o fata fina si maini cu degete lungi, ca niste paianjeni tacticosi. Nu se grabeste niciodata dar nici lenta nu e. Cand imi pune ea marfa ouale nu se sparg, capacele de la iaurt nu se perforeaza, iar la despachetat mi-e foarte usor. Pur si simplu, plec recunoascatoare de la magazin de cate ori o prind. Mi-am propus sa-i duc un cadou de 1 martie. Ma intreb oare ceilalti colegi ai ei nu ar putea sa o imite? probabil ca nu. Probabil ca e vorba de un soi de formare interioara care te face sa respecti ceea ce faci. Indiferent ce faci….

******
De cand s-a schimbat echipa de curatenie din bloc, casa scarilor miroase a detergent si balustradele stralucesc, liftul e curat mereu si mirosul de urina de la parter a disparut complet desi nu cred ca s-au schimbat obiceiurile…Am momente in care ma apuc sa fac curat in casa doar fiindca imi dau seama ca e mai curata casa scarilor…cum sa nu le fi recunoscator unor astfel de oameni? Vad reclama aceea, care mie mi se pare gretoasa, cu omul de afaceri, eroul zilelor noastre, cel care atunci cand e mai obosit, isi face o cafea ca sa mai munceasca nitel….Dar acel om are parte de faima, obiecte frumoase, recunoastere in societate si mai nou si de-o reclama…dar despre acestia de care v-am povestit eu…si ma intreb: oare e mai greu sa fii un gunoier pasionat de ceea ce face sau un profesor, doctor, inginer….Lor nu le da nimeni spaga, lor nu le spune nimeni multumesc si cu toate acestea, munca lor ne face cu adevarat viata mai buna….Poate ca din cand in cand, merita si ei sa primeasca nu doar avalansa de ambalaje ci si produsul din ele…
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: