The kids whisperer


Lumea copilariei mele a fost foarte simpla. Exista ce avem voie si ce nu aveam voie. Si-ntre ele, o palma. Nu era o violenta, era o palma, aplicata simplu, firesc, fara mult tam-tam. Si atunci stiam ca am mers prea departe. Am invatat ca exista reguli si ele trebuie respectate. Lumea cu reguli, e o lume minunata. E o lume in care binele e bine si raul, rau. In care noaptea e pentru dormit, pranzul pentru mancat si parintii pentru iubit. E o lume in care copiii de cinci -sase ani nu tipa in librarie la mamele lor ca sunt proaste numai fiindca nu le iau ce vor, cand vor, cum vor. E o lume in care iubirea nu se manifesta prin lucruri ce pot fi cumparate. Si actele de iubire sunt cand mama vine cu teancul de dosare acasa doar ca sa poata sta mai mult cu copilul ei si cand tata renunta la cartea lui doar ca sa joace cu tine “nu te supara, frate!”. E o lume in care nu doar copiii nu aveau etichete dar nici macar sentimetele. Nu costa catva prietenia si altcetva dragostea. Intre ele nu era o diferenta cantitativa. Ci calitativa. 

Daca mi-e frica de viitor nu e din cauza guvernului acestuia sau a altuia, nu e din cauza legislatiei sau a coruptiei …nu! Gandul care ma terorizeaza este ca toti acesti copii care nu si-au exersat decat vointa, vor creste si vor ajunge, sa decida. Totul la ei e vointa si material. Ca asa i-am invatat, noi. Avem trei camari importante: mintea, simtirea si vointa. Ei isi exercita vointa de la doi ani. Atunci cand se trantesc cu curul de pamant si tipa. Ca VOR ceva. De inteligenti, sunt inteligenti.Ca asta e mersul lucrurilor. Informatie au, pe toate gardurile. Si de cele mai multe ori, daunatoare. Dar simtirea? Unde e simtirea lor…Stiu ei ca bunica are dureri …ca mama e obosita…ca un caine poate fi si altceva decat un purtator de dinti…ca cersetorii sunt lasati de Dumnezeu ca sa ne inmoaie inimile impietrite…ca saracii nu sunt oblogatoriu niste puturosi…ca o casa modesta nu e un lucru de dispretuit…Nu stiu, habar n-au,  pentru ca nu i-am invatat. Nu aud in jur decat ca cersetorii sunt o banda de oameni bine organizata, mai ceva ca-n Vestul Salbatic facuta sa le ia lor banii. Ca “popii” sunt niste unii care se imbraca in negru ca sa fure de la popor, sa siluiasca fecioarele si sa faca sex salbatic cu tinerii. Ca doctorii sunt niste spagari in halate albe. Ca profesorii sunt niste amarati care abia isi duc zilele…Ca batranii sunt niste “altii” pe care-i ducem in spate si le platim noi lor pensiile. Ca tot raul pe lumea asta vine mereu de la altii si niciodata de la noi. Acesti copii vor creste si vor vota legi. Vor vota legi si le vor aplica cu inimile lor impietrite si autosuficiente. Vor impune legea din vointa lor extrem de mult exersata. Si vor gandi lucrurile cu mintea lor rece, cinica, lucida. Vor pleca de la ideea ca nu exista pe lumea asta ceva care sa nu li se cuvine, doar asa i-am invatat noi si vor face exact asa cum le dicteaza lor capul. 

Mi-e frica de ce vor deveni acesti copii. Mi-e frica de monstrii pe care-i crestem. Poate ca vi se pare ca exagerez. Fiecare dintre cei putini care vor citi acest articol va spune imediat ca al lui copil nu e asa, ca e bun, iubitor si simtitor…dar desigur, daca va veti gandi mai bine veti descopri ca exista alti copii la “gradi” sau la scoala care ar corespunde acestei descrieri….

Un prieten bun mi-a spus ca mereu critic fara sa dau solutii. Solutia e simpla. Invatati-va copilul cu ideea ca “NU” e prietenul lor. “Nu e voie” e limita dintre doua lumi, limita pe care daca o treci vei fi mereu abonat la nefercire. Fiindca voinat ta nu are limita. Si daca tot e bine sa dezvolti un teritoriu “fara limita” in copilul tau, e bine ca acela sa fie al iubirii. “Pe om daca-l cauti de bun, bun il gasesti. Si daca de rau, rau”. Vorba asta e adevarat si o putem extrapola la lume. Sa ne invatam copiii sa caute lumea de buna, si oamenii de buni si tara de buna. Sa-si exerseze vointa si ochiul in a vedea binele din jur. Si asta nu e optimism de mucava. E exercitiu de fericire. Fiindca cinismul, vointa fara frau, inima omorata din fasa, nu fac decat sa duca la un sfarsit in depresie, tristet si insingurare. 

Crestei copii pe care sa-i iubeasca si altii, nu doar voi…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: