Rosia Montana.
Rosu-sange, comunism, furie, vitalitate, agresivitate. vad rosu inaintea ochilor…m-am inrosit de furie…mi-e rusine, imi ard obrajii de rusine…Rosu-vitalitate excesiva dusa pana la moarte intr-o inaltuire a contrariilor. Prea multa viata da de multe ori prea multa moarte. Merge si viceversa, cateodata, atunci cand istoria se cambreaza pe doua picioare si-l arunca pe calaret din sa.
Montan-inalt, exclusivist, rece, aer curat, respiratie ingreunata.
Sa-l bagam in ecuatie si pe Soros cu toti banii lui cu toti cei care-o stau in umbra.
Reconfiguram.
Rezulta ca pentru ca unii care au tinte inalte si vor mai mult, unii care oricum stau pe acoperisul lumii, de acolo unde oamenii sunt mici furnici le calci in picioare le zdrobesti cu plici, ei bine, acesti iluminati sau cum vreti voi sa le spunem, acesti montagnarzi ai banului gros, au interese, deci, si pentru interesele acestea se va varsa sange. Eu cred ca Rosia Montana se va termina in sange sau nu se va termina, in sensul ca se vor porni lucrarile.
Nu este o cauza de castigat cu lozinci. Fie vorba intre noi, care dintre cauze s-a castigat vreodata asa? Lozicile sunt intotdeauna facute de cei din “Montana” , adica de aia care stau pe varf, pentru cei din rosia , adica aia care trebuie sa-si verse sangele. Montana urla si rosia varsa sange. In final, montana reuseste sa transforme sangele varsat, in bani.
Dar revin.
Cred ca ne apropiem de momentul cand nu mai exista decat “da” si “nu” si nimic intre ele. Decat sange. Asa a fost si la revolutie. Am stat, am urlat, apoi o scurta liniste, noaptea si prapadul. Fiindca si atunci a fost prapad. Si atunci au fost unii copywriteri care aveau sloganele pregatite. Si atunci au fost unii care stiau si altii care aflau in timp ce mureau.
Ma intreb sincer, sunt pregatita sa mor pentru Rosia Montana?
Ca idee, merita. Conceptual are tot ce-i trebuie. Sange, inaltime, aur, viata, ideal. Lupta pentru viitor. Sunt eu pregatita sa lupt pentru asta? Poti trai doua mari revolutii intr-o viata de om?
Nu stiu….sau poate ca stiu si mi-e frica sa ma ascult.
1001decarti 