My way, or the highway


Expresie care sa defineasca mai bine starea noastra, decat acest my way or…nu e. Dar haideti sa ne obosim sa sapam la ea si sa gasim mai mult decat unul din multele clisee din filmele americane.

In primul rand, tradeaza inflexibilitate. Ceea ce in ciuda afirmatei cu ton belicos nu denota putere ci slabiciune. Sa te adaptezi, sa te pliezi, sa te emulezi, e dovada de putere. Poate ca exemplul cu gandacii nu e cel mai nimerit aici dar am sa risc. Oamenii de stiinta sustin ca dupa bomba atomica vor supravietuii gandacii si Cher.

In al doilea rand, tradeaza lipsa de rabdare. N-am rabdare sa aflu ce vrei, n-am timp sa ma aplec la argumentele tale. Iti convine bine, nu, pleaca, maine o sa-mi treaca, vorba cantecului. Si acest maine o sa-mi treaca ne conduce la punctul trei.

Superficilaitatea. Nu vad in tine nimic care sa ma faca sa sap mai mult, sa fac un efort, sa ma adaptez, sa incerc sa fac trei pasi in pantofii tai. Ceea ce e stupid. Toata lumea are un ceva, un nucleu, un sens, o vorba, o virgula pe care sa merite sa o iei in considerare.

Traim cu impresia ca marea putere e sa spui “hai, uscheala, valaea, roiul”. Ei bine, eu cred ca marea putere e sa-i tii pe ceilalti langa tine, sa faci eforturi cu tine, sa sapi in tine modelul celuilalt, sa-i faci loc in viata ta. Si dedic acest lucru tutror sefilor care spun “nu-ti convine, du-te sanatos, mai am cinci care asteapta la usa”, tuturor prietenilor care  atunci cand le spui ceva neplacut uita ca mai existi, tuturor sotilor care-si spun unii altora “drum bun, cale batuta, ma descurc fara tine”.

Stiu ca te descurci fara mine, dar arata-mi ca te descurci cu mine.

Stiu ca ma descurc fara tine, dar vrea sa ma descurc cu tine.

Asta-i pariul. In doi, in trei, in multi.

Vrei singuratate, mai sunt grote neocupate….dar daca traiesti lume , traieste cu ea. Tolereaza, iarta, accepta, indura, inghite in sec, scuipa in san daca e nevoie si crezi ca te ajuta, dar mergi mai departe, cu mine, cu tine.

De ce renunatm asa de usor unii la ceilalti? de ce atunci cand moartea ne desparte ne punem cenusa in cap si jelim dar ne aruncam unii pe altii la rebuturi cu atata usurinta…

Cred ca valoarea noastra este data si de constanta oamenilor din viata noastra, din inima noastra. Cui mult iubeste, mult i se va ierta. Pentru ca el la randul lui mult a iertat, cred.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: