100 000, o data! 100 000 de doua ori! 100 000 de trei ori! Adjudecat….


100 000 euro, atat valoreaza viata copilului tau de cateva luni. Un pret exact, riguros, puternic. mai puternic in orice caz decat copilul tau. Mai puternic chiar decat tine. ce faci cand afli ca daca nu strangi intr-un timp record 100 000 de euro mogaldeata grasuta si simpatica care-ti zambeste si gangureste, dispare. ce faci, ca mama? te uiti in jurul tau si vezi ce poti vinde din casa? iti suni prietenii care o duc mai bine ca tine? iti smulgi parul din cap pentru fiecre concediu pe care l-ai facut, fiecre inghetata pe care ai mancat-o, fiecare clipa de liniste pe care ai avut-o? te gandesti ca in loc de toate acestea ar fi trebuit sa ai o asigurare de sanatate mai buna? 

Cum e lumea asta in care traim, lume care ne spune verde in fata, “ti-as salva copilul dar n-ai asigurarea care trebuie”….Si ce mai poti face, acum, acum cand ai nevoie, acum cand copilul tau se uita lung la tine si-ti zambste si tu te uiti la el si nu poti decat plange…ce poti face? Care ar fi ideea, de fapt? sa ne luam din start, cu totii, cele mai scumpe asigurari? dar nu ni le permitem, ca nu suntem toti la fel…Si ce se intampla cu ceii care platesc asigurari grosolane toata viata lor si nu apeleaza niciodata la tipul asta de operatii? Am vazut un film despre multimiliardari americani tinuti in viata de aparet, erau practic niste legume, nicio speranta, nimic, creier zero, erau insa tinuti in viata doar ca spitalele sa incaseze luna de luna asigurarile….N-ar fi oare mai simplu sa ti se faca operatia si apoi ca parinte sa platesti luna de luna cat o fi necesar pana acoperi costul? Si daca nu reusesti tu sa acoperi fabuloasa suma sa preia copilul tau, crescut intre timp mare si sanatos, toata datoria? Si de unde, totusi, sumele astea exorbitante? Cum sunt ele calculate? De ce o singura zi de spitalizare costa pana la 10 000 de euro?

Dar aceastea sunt doar speculatii. Mama lui David are nevoie de bani. Noi avem bani. Niciunul dintre noi nu are  poate 100 000 de euro sa-i dea, dar fiecre dintre noi are un pol in buzunar. Ce ne tine sa nu-l ajutam? Ne tin pantofii nostri cu toc cui, ne tin pantofii nostri de sport, ne tin papucii de casa? Hai sa-i dam jos si sa umplam in pantofii mamei lui David cinci minute. Cinci minute, atat. Cinci minute in care sa ne uitam noi la acest copil dragalas, care e al nostru si pe care habar n-avem daca il vom putea rascumpara…sunt convinsa ca dupa cinci minute ii vom da jos si ne vom pune cu totii papucii cu aripi si vom zbura sa donam un pol, doi, cat putem pentru ca in lume sa fie un cosmar in minus. Fiindca ne place sau nu, realizam sau nu, cosmarul, fie de vrem, fie nu, il impartim, intr-un fel sau intr-altul…Cel mai important lucru pentru mama lui David acum e sa nu se simta singura. Si nu are nevoie de vorbe, pentru asta, desi nici astea la o adica nu strica, ci de bani. 

http://viatapentrudavid.wordpress.com/

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: