Tata


Aproape toata viata lui, de la vreo 25 de ani incolo, a fost director. Dar a fost acel gen de director care se trezea la cinci si intra pe poarta fabricii inaintea tuturor. Si pleca ultimul. Chiar si acasa uita uneori sa fie tata si era director, cum era vara cand mergeam la mare si ne trezea la sapte sa prindem ultravioletele. Dupa cum va puteti da seama, noi trei, ca fetele (sor-mea, mama si cu mine) eram profund interesate de ultraviolete. Dar nu conta, eram primele la plaja. Pe vremea aceea yoghinii care saluta soarele nu erau la moda. 

Era genul acela de director care taia si spanzura dar stia in acelasi timp sa se faca iubit. Avea el un ceva al lui, acel ceva care a adus autobuze intregi de oameni la inmormantarea lui, acel ceva care a facut ca dupa ’89 sa fie printre putinii (daca nu chiar singurul) director reales in functie. 

Nu stiu daca acelasi ceva sau altceva l-a facut sa invete temeinic si de capul lui, la saptezeci de ani, limba engleza …pana in ultima clipa. Sau sa mearga sa-i priveasca pe alti cum fac sport atunci cand dupa doua operatii pe inima el nu mai putea face. Acelasi ceva sau altceva care-l facea ca pe vremea cand era director la Combinatul Chimic Tarnaveni sa umple autocare cu muncitori si sa le aduca la teatrul din Targu Mures. Ca sa ajute teatrul in primul rand, pe care-l iubea de mic (a vrut sa se faca actor) si muncitorii, pe care dintre toti oamenii i-a iubit cel mai mult. simtea ca sunt ai lui si i-a luat “pe semnatura” pana la unul…

Avea ceva si altceva, avea putere si discretie, avea curaj si timiditate, avea iubire si severitate, era un om al contrastelor. Poate de aceea a si fost asa de iubit. La cativa ani buni de la moarte i s-a decernat titlul de ” cetatean de onoare al orasului Tarnaveni” desi cred ca ar fi fost mai bine sa i se acorde cel de “om de onoare”. Nu a luat in viata lui un sfant de la nimeni. Cu ochii mei l-am vazut dandu-l pe unul in suturi afara fiindca venise cu cheile de la masina fiindca o angajase pe fii-sa. Dar el o angajase fiindca fata merita 🙂 Dupa cum cu urechile mele l-am auzit certandu-se noaptea, la telefon, cu oameni care ar fi putut sa-l faca sa dispara. Atat pe el cat si pe noi. Dar spunea”Unde sa mai gaseasca ei alt prost care sa raspunda de combinatul asta care e ca un cimitir”. Erau cateva mii de oameni si carbid si bubuia, din cand in cand, de cate ori unul din cele cateva mii uita cate ceva. Cand suna telefonul noaptea, stiam ca s-a intamplat din nou. dar el reactiona de fiecre data de parca era prima oara. tacere, durere, eforturi de a ajuta familia.

A avut o viata grea, a construit o fabrica in Egipt (produce detergenti si acum) , una la Targu Mures (cea de medicamente, Richter Gideon) si a pastorit carbidul de la Tarnaveni vreo douzeci si ceva de ani. Intre timp, ne-a fost noua tata. Si bunic. Un bunic exceptional.

A iesit la pensie cu o pensie de mizerie. Realmente. Si asta l-a macinat. Mereu l-a macinat nedreptatea impotriva altora si a luptat sa o curme dar iesit la pensie nu se mai putea macina decat pentru nedreptatea lui. 

Radea hahait si din toata inima, ras pe care l-am mostenit si eu. Si mi-a mai lasat mostenire cinstea, simtul dreptatii si ideea ca viata asta e doar o pista de antrenament. A fost un om discret, care si-a ascuns tare bine valoarea. Aveam doua sertare pline cu brevete de inventii si inovatii. Din pacate nimeni nu i-a urmat latura inginereasca ca sa priceapa mare lucru din ele…

A fost membru in Marea Adunare Nationala in mandatul lui Giosan si venea la Bucuresti trist si acasa si mai trist. Nu i-a placut niciodata comunismul si s-a acuzat deseori de lasitate fiindca nu a afirmat asta public. 

Ii placea cafeau, dulciurile si muzica buna. In special Hulio Iglesias.

A fost un Ioan adevarat.

A murit pe 14 martie 2003. 

Advertisements

11 Comments (+add yours?)

  1. Laura Frunza
    Mar 12, 2013 @ 13:48:34

    Nu stiu daca exista ceva de comentat la postarea asta decat ca tatal tare pare sa fi fost un om extraordinar, in special prin faptul ca ti-a lasat o amintire a lui atat de plina de dragoste si respect.

    Reply

  2. Erika Marginean
    Mar 13, 2013 @ 23:28:06

    Testoasa de serviciu, te inteleg perfect.Mi-a placut dulcea resemnare cu care ai evocat figura “celui mai iubit dintre pamanteni”. M-a surprins insă data… 14 martie este ziua de nastere a tatalui meu, un om extraordinar, la care am tinut foarte mult si care a plecat prematur dintre noi, intr-o dimineata de 19 decembrie!
    Odihneasca-se, amandoi, in pace!

    Reply

  3. ADMIN
    Mar 14, 2013 @ 10:44:16

    .Circula prin fabrica, prin email sau scoasa pe imprimanta scrisoarea ta despre tatal tau si fostul nostru director IOAN BOITAN . E ca un omagiu peste ani, un omagiu tacut acest val de amintiri pe care ni le-ai generat…Fiecare am avea cev…a de povestit, acum poate cu mai mult umor , cu mai multe invataminte sau intelesuri…Suntem tot mai putini cei de atunci, fiindca vine incet, incet si vremea noastra sa parasim “corabia” “construita” de dansul cu acel pret pe care probabil nu-l cunosteam in intregime…. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i dea linistea de care a avut atata nevoie toata viata. http://www.youtube.com/watch?v=CW52Tcq64Hs

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Mar 14, 2013 @ 12:39:53

      Multe multumiri, tuturor celor din fabrica. Ma bucur mult ca n-a fost uitat. I-am citit si mamei randurile de la voi si a fost teribil de impresionata. Dar de asta le spunem noi “adormiti” si nu morti, fiindca pastram vesnic comunicarea cu ei, gandul catre ei si asta nu-i putin lucru. Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti parintii nostri!

      Reply

      • Rodica Filimon
        Mar 15, 2013 @ 13:55:08

        Dumnezeu sa/l odihneasca in pace!
        Cel mai corect om de pe pamant pe care eu l/am cunoscut.A fost d/nul Boitan Ion
        Am lucrat cu dinsul pina a iesit la pensie. Da, a iesit cu o pensie de nimic………
        De cite ori merg la biserica ii aprind o luminare ca si la parintele meu.
        Ii multumesc lui Dumnezeu ca am intilnit un astfel de om.

      • testoasadeserviciu
        Mar 15, 2013 @ 14:04:34

        Rodica, multumesc mult pentru randuri. Sunt convinsa ca ar fi de-a dreptul “rusinat” de cuvintele tale, asa cum era de fiecre data cand il complimenta cineva.

  4. Ioan Chiorean
    Mar 19, 2013 @ 18:33:38

    A fost o onoare sa il cunosc si sa lucrez cu el. Respect. Un om vertical ce mi-a dat niste principii pe care si acum le port cu mine. El mi-a spus prima data Nelutzu….

    Reply

  5. michel
    Sep 24, 2014 @ 23:41:10

    Dupa ce am citit aceste randuri te apreciez si mai mult. Un tata ilustru !

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: