Peste tot numai Munch!


Pe vremuri, ca sa nu zic direct “pe vremea mea” oamenii aveau mai multa consistenta. Faptul ca nu se puteau exprima prin atatea accesorii, ca nu isi schimbau zilnic hainele si rama ochelarilor, ca nu “zapau” de pe un canal pe altul, ca nu “navigau” de pe o pagina pe alta, ii stimula la un discurs interior mai profund. Nu spun ca erau mai inteligenti. Nici gand. Chiar nu erau. In ziua de azi copiii de trei-aptru ani care citesc sunt din ce in ce mai frecventi, atunci era o raritate. Aici nu e vorba de inteligenta ci de adancire in reteaua ta de valori. Cine sunt, de unde vin, ce-mi place, ce nu-mi place, unde vreau sa ajung, cine imi sunt prietenii, de ce…Era o coerenta in gandire. Acum constat cu surprindere ca oamenii afirma acum una si peste trei minute una contrarie. Cea mai vulnerabila la acest capitol mi se pare generatia cuprinsa intre 30-40. Par pierduti. Nu din cauza drogurilor si a noptilor nedormite. Par pierduti de intrebarea”ce caut eu aici”. ok, o mama m-a nascut, m-a crescut, iata am crescut  si vorba lui Nemo-and now what? Nu stiu ce sa faca cu ei insisi. Si ca sa-si acopere golul si spaima isi pun ochelari cu rame mari si casti mari si au o gramada de device-uri care sa-i ajute sa se camufleze prin extra-expunere sau sa zic supar-expunere? Asa cum imaginea se arde de la prea multa lumina asa si ei se ard de la prea multe lucruri exteriore acre nu sunt sustinute de nimic. In fiecare pustan din asta e cate un Munch care tipa si tipa si tipa! Si ca sa opreasca ti[atul asta incearca sa se identifice cu o formatiune. Rockeri, fuckeri, gay, nu conteaza, orice e bine doar sa-i inchizi gura acelui tipat, doar sa fie liniste. Cei al caror tipat e asurzitor si pe care nu-l aude nimeni, se sinucid. 

Copilul trebuie hranit de mic nu numai cu lapte si cu miere ci si cu valori. Trebuie ajutat de parinti, de scoala, de societate sa afle cine e, care e locul lui, cat spatiu ocupa. Fiindca unii ocupa mai mult spatiu, si au nevoie de mai mult spatiu si altii mai putin. Pe vremuri, mancarea era putina dar valorile prisoseau. Acum au de toate, din destul, din prea destul dar nu stiu ce sa faca cu ei. Unde sa se mai aseze printre atatea lucruri pe care le au. Unde sa-l mai indesi si pe “a fi” printre atatea “a avea”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: