Un aer de familie: Ileana si Stefan Iordache


Am vazut azi pe A3 un interviu foarte frumos cu minunata sora a lui Stefan Iordache, Ileana Iordache. Dincolo de asemanarea fizica cu actorul, m-a frapat “aerul de familie”. Chiar despre acest lucru vreau sa vorbim acum”aerul de familie”. Ce expresie minunata!

Fratii Iordache au aceeasi bunatate. Felul in care Ileana vorbea despre ce s-a intamplat, amintirile pe care le evoca, cateodata nu tocmai luminoase, cum ar fi momentul exact dinaintea mortii marelui actor. Si nu sunt deloc emfatica cand spun ‘marele actor” doar ca aceasta expresie, ca mult altele, isi pierde valoarea pentru ca se aplica si cui trebuie si cui nu, asemenea expresiei “maestre” care se foloseste referitor la orice actor carunt, fie ca a avut roluri memorabile, fie nu…Inchid paranteza ca ne pierdem in ea. Revin si-mi revin. La aerul de familie eram si la povestile Ilenei Iordache, povesti strabatute de caldura, bunatate si o imensa cuprindere a lumii, cu bune si cu rele, asa cum avea si Stefan Iordache. Sunt convinsa ca parintii lor au fost (sau mai sunt daca vor fi traind, ca nu stiu…) niste oamnei cu foarte mult bun simt, niste oameni care si-au invatat copiii sa aprecieze bunul simt si buna cuviinta si buna voire si buna crestere si buna…si buna…Lumina pe pe fata Ilenei Iordache emana tocmai din aceasta bunatate.

Imi aduc aminte ca am citit intr-un interviu cu Stefan Iordache ca a spus ca el parcurgea periodic pe jos drumul din Rahova, unde locuise, pana in Dorobanti, unde locuia, ca sa nu uite cine e si de unde a plecat. Ce frumos! Ce frumos! ce frumos!

A evocat momentul mortii. Stefan Iordache s-a transferat la Viena fiindca aici era hartuit de presa. Ajunge vineri seara, in week-end, ceea ce nu l-a ajutat. Fiind intr-o faza avansata de leucemie avea nevoie de transfuzii si se pare ca nu le-ar fi primit nici vineri, nici sambarta ci abia duminica dimineata cand profesorul in grija caruia era vine la vizita. Duminica dimineata isi da seama ca i-a venit clipa si-l roaga pe prietenul sau din copilarie, Cucu, sa fuga dupa o lumanare, sa i-o aprinda. Era credincios si voia sa moara ca un crestin cu lumanare aprinsa… Prietenul alearga disperat prin spital, din salon in salon, in cautarea unei lumanari…pe care bineinteles, nu o gaseste. Suntem in Viena…Salvarea vine din partea mamei lui Serban Huidu, care era si ea acolo si avea una la dansa si i-o da. Cand ajunge in salon, medicul austriac nu-l lasa sa o aprinda. Stefan Iordache, moare departe de tara si fara lumanare….

Tot ce se mai poate face acum este sa ne gandim la el si sa-l trecem pe pomelnic. Macar atata merita pentru toate momentele inaltatoare pe care ni le-a lasat si pentru faptul ca datorita hartuirii noastre, a curiozitatii noastre de a afla cat mai multe despre vedete, a murit departe de tara si fara lumanare….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: