despre cresterea copiilor


N-am indee de ce ma preocupa subiectul acseta. Ai mei sunt mari dar nu asa de mari incat sa-mi “toarne” nepoti. Desi nu se stie…. Spun toarne in cel mai bun sens. Imi plac copiii. Poate ca asta e singurul motiv. 

Sa fii copil nu inseamna sa fii un adult mic. Imi lipsesc deci copiii si m-am saturat de “adultii mici”. De exemplu. Fetitele sunt imbracate exact la fel ca mamicile lor. Si imi veti spune “ce e rau in asta”? Pai e rau. O fetita trebuie sa fie imbracta ca o fetita cu niste haine pe care mam ei nu le-ar purta sau daca le-ar purta ar fi penibila. Unde sunt rochitele simple, cu volanese si fundite? Unde sunt bulinele si fluturasii? Acum fetitele au ochelari de soare si celulare si tablete. Acestia nu sunt copii. Sunt dupa cum spuneam niste “oameni mari in masura mica”. Copii nervosi. Nu vede nimeni contradictia in termeni? Cum sa fie un copil nervos? Un copil e voios, solar, ghidus, zburdalnic, intempestiv, dar nu nervos. Copii care se opun parintilor lor, care spun “nu vreau”. Si nu ma refer la acea scurta etapa din jurul varstei de doi ani. Acest lucrur vine in contrapartida cu parintii care le vorbesc copiiilor despre iubire si despartire, despre divort si probleme financiare. Daca ne dorim ca fetitele noastre sa nu ajunga sa aiba ciclu la sapte ani cred ca ar fi bine sa le protejam ochii, urechile. 

De ce au copiii jucarii? Pentru ca ei au univers mic in care totul trebuie sa fie in mic. Chiar si grijile. Grija lor principala trebuie sa fie sa-si spun arugaciunea inainte de culcare si sa se spele pe dinti. Nu banii de concediu sau de rata, nu ultima tableta. Am vazut un copil de trei ani calare pe o tableta. Era a lui. Parintii erau mandri de el, de ei si de tableta. Eu nu eram mandra de mine pentru ca constatam asta, dar nu ma puteam abtine.

Ne facem mari pacate ca le distrugem copilaria, cu banii nostri si cu ambitiile noastre cretinoide. “Eu il cresc pentru “afara”. Nu pentru Romania, de asta face scoala engleza si are doar trei ore de Roamana pe saptamana”. “Vreau ca la 18 ani sa-i dau casa lui, masina lui si sa aiba un serviciu asigurat”.  

Iubire, incredere si motivare. Asta cred ca trebuie sa dea orice parinte iubitor copilului sau. Iubire ca sa-l puna pe el mai presusu de greselile pe care le poate face si pentru care trebuie sa fie pedepsit stiind ca la capitolul iubire, nimic nu e negociabil. Ea e acolo, va fi acolo, indiferent ce s-ar intampla.

Incredere ca poate face ce vrea EL nu ce vrea mama, tata, bunica. Daca iti iubesti copilul si vine si-ti spune ca vrea sa se faca mecanic auto nu-i vorbesti de faptul ca se va murdari pe maini si ca mai bine s-ar face medic ca “tati”. Poate ca lui nu-i place sa fie curat pe maini, te-ai gandit la asta?

Copiii trebuie motivati sa lupte. Nu dresati, motivati. Si-i motivam nu dandu-le zece lei cand isi fac singuri temele. Ii motovam aratandu-le ca noi credem in cinste si dreptate, in puterea de a razbi prin fortlele tale. Daca le dam de toate ca sa nu se lupte si apoi le servim o teorie cinica pe care noi o numim realista de genul”fara pile nu poti face nimic, trebuie sa cunosti pe cineva daca vrei sa rezolvi ceva, ai nevoie de bani ca sa fii fericit, resul sunt minciuni” atunci nu facem decat sa-l sarim direct la varsta batranetii. Un om infrant e un om batran, indiferent de varsta. De asta unii batrani care lupta sunt mult mai tineri decat multi tineri.

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: