Expertii in salvarea altora, inecati in viata lor


Acum cativa ani eram cu baietii mei si cu o prietena, Catalina, in drum spre mare, in autocar. Si citeam o porcarie de carte new age, ca toate cartile new age de altminteri. Si acum am sa va povestesc cum am ajuns eu cu mintea mea de gospodina  si mama la aceasta idee. Cartea respectiva, foarte celebra de altminteri, un soi de carte de capatai a acestui curent, ca mai bine nu pot sa-i spun, sustinea ca Dumnezeu ma iubeste orice as face, orice as zice, orice s-ar intampla. De aceea eu pot sa ma culc non stop cu cati barabati vreau, sa mananc in nesimtire, sa dorm ca porcul, sa nu fac nimic, sa ma lafai si sa huzuresc in viata asta fiindca Dumnezeu ma iubeste orice ar fi si nimic rau nu se poate intampla. Cu alte cuvinte totul e permis, nu exista ideea de sexualitate gresita, morala e o porcarie inventata de niste frustrati, limitele sunt pentru prosti, Dumnezeu vorbeste cu mine non stop, deschis, n-are nicio treaba cu ceea ce fac eu, zic eu. Ideea este sa fii zambitor si sa doresti tuturor binele, ajunge sa te gandesti la cineva si-l ajuti instantaneu. Cam asa cum e acum FB dai un like si cu asta basta, ai sustinut lupta impotriva cancerului, salvarea animaleor, case pentru batrani etc Cand mama ta bolnava are nevoie de un ceai, nu e nevoie sa fii langa ea si s-o ajuti fizic, e suficient sa te gandesti duios la ea pentru o secunda, cam cat ii ia liftului sa ajunga de la noua la zece si gata ai ajutat-o. Lipeste-ti un zambet tamp pe fata, declara tuturor ca-i iubesti, comporta-te ca si cand ai fi fumat mereu si daca nu-ti reuseste chiar fumeaza, ca n-ai nimic de pierdut si cu asta totul s-a rezolbat. Peace. Man. YO!

Cu toata rusinea si umilinta, cu toata cenusa in cap si cu obrazul rosu va declar ca eram foarte patrunsa de toate aceste kkt-uri. Nu e o dovada de inteligenta, stiu. Dar asa a fost si o spun cu toata sinceritatea pentru ca sunt convinsa ca sunt si alti fraieri de buna credinta ca mine, care se lasa vrajiti de idei pompoase si imbarligaturi lacrimogene.

Va spuneam ca m-a salvat mintea mea de gospodina si mama. O minte simpla si practica, as zice, pe care n-ar strica s-o cultivam mai des. M-am gandit asa. E adevarat ca eu imi iubesc copiii orice ar face. Si daca ar, Doamne fereste!, da in cap cuiva si daca s-ar prostitua si daca si daca….dar n-as fi mandra, as incerca sa-i pedepsesc cumva, as incerca sa le arat ca nu sunt chiar cea mai fericita mama…pai atunci daca eu ca om simplu, ca mama, gandesc asa, cum ne-ar putea mangaia Dumnezeu pe crestet de cate ori ne-am induce stari de fericire chimica, sau cand ne-am deda extazurilor erotice, sau…sau…sau….De ce ne suspunem copii normelor, de ce ne chinuim sa-i invatam cum sa se comporte, cum sa se raporteze unii la altii, de meschini? de sadici? Ne place sa ne chinuim copiii? In niciun caz. Incercam sa le aratam sarea tocmai pentru ca sa poata gusta dulceata. Incercam sa-i invatam ca pentru a ajunge om de valoare e nevoie de efort. Pai daca pentru a ajunge om de valoare e nevoie de efort la Dumnezeu cum ajungem? Stand culcati pe spate, fumand si trimitand lumii ganduri bune? Si daca eu, atunci cand ma supar pe copilul meu, i-o arat, ca sa-l indrept, cum ar putea Dumnezeu sa ma incurajeze in toate prostiile?

Imi pare tare, tare rau pentru toti cei care asemnea mie se lasa dusi in eroare de emisiuni de tv in care tot gelul de guru trambitatori stau pe spate,  picior peste picior, realmente picior peste picior si cu un zambet linistitor, de om superior care pluteste deasupra fraierilor ca noi, ne invata cu un calm superior si cu niste cuvinte superioare, cum ca nu trebuie sa facem absolut nimic, ca “Dumnezeu e iubire” aka orice am face vom fi iubiti. Peltele de idei, franturi din orientalism, hinduism, crestinism si altele, facute toate doar ca sa dea bine imeginii gurului.

Cum ajung oamenii experti? Cum oameni care habar n-au de ei si de viata lor, oameni trsiti, oameni singuri, oameni care nu au facut nimic notabil, care n-au demonstrat nivio urma de inteligenta in viata lor, oameni care au de cele mai multe ori depresii la actici si care au fost prieteni cu calmantele, ne tin lectii? De religie, de personal brandind , de educare personala si profesionala? Cum?!

Pina sa am raspunsul la aceasta profunda intrebare” de unde ne vin exertii?” va doresc din tot sufletul sa fiti atenti la bunul simt. Suntem un popor care-l are. Si numul simt ne invata, simplu si bine ca “nu tot ce zboara se mananca” si sunt convinsa ca nu vi-l puteti imagina pe IIsus Hristos stand picior peste picior si invatandu-va cum sa traiti. Asa ca in orice facem si spunem, e bine sa ne raportam la modelul universal. La modelul incercat. Intotdeauna timpul, trecerea lui, certifica valoarea. Asa e la ceasuri, asa la vinuri, asa e la tablouri, la timbre, la cladiri, la mobile…de ce ne plac religiile tinere? Doar fiindca ne spun “traieste-ti viata cum te taie capul”.

Advertisements

5 Comments (+add yours?)

  1. Iulia
    Jan 17, 2013 @ 20:06:43

    In acest articol sunt cel putin 3 idei care merita dezbatute:

    1. “Dumnezeu ne iubeste pe toti” nu inseamna ca e ok sa facem orice tampenie ne trece prin cap, ci ca El intelege limitele noastre si ceea ce ne impinge sa facem acele tampenii si ca este dispus sa ne ierte. In Biblie scrie ca Dumnezeu este preocupat de “oile ratacite” si se bucura mai mult cand una dintre ele se caieste si se intoarce catre El. Acum, presupunand ca ai incerca sa faci un criminal sau violator sa se caiasca pentru faptele lui, oare care abordare ar functiona mai bine: “Esti un nenorocit si Dumnezeu te va arunca in focurile iadului, acolo unde meriti, pentru ca Dumnezeu e rau si razbunator” sau “Dumnezeu te iubeste si este dispus sa te ierte si sa te primeasca la El daca intelegi ce ai facut rau si nu mai repeti”?

    2. Generalizarile legate de “experti” mi se par rau-voitoare. In orice domeniu, fie ca e contabilitate, inginerie, medicina sau dezvoltare personala, exista oameni bine pregatiti si oameni care doar se prefac ca sunt bine pregatiti. Asa cum nu cred ca ai spune “toti contabilii sunt prosti'”, pentru ca stii ca nu e asa, tot asa trebuie sa constientizezi ca unii coachi, traineri etc. au studii serioase, au o experienta profesionala verificabila, cu rezultate vizibile, si asta ii califica sa le dea lectii altora. Ca unii sunt niste impostori sau ca sunt aroganti, si asta e adevarat, dar e vorba de unii, nu de toti.

    3. Nici ideea ca, daca ai facut vreo depresie sau ai gresit grav in viata ta, nu esti compatibil cu ideea de a da lectii altora nu este 100% corecta. Sunt oameni care, in urma unei suferinte, sau a unor greseli pe care le-au facut, au invatat si au evoluat mult mai mult decat fericitii care au trecut prin viata ca gasca prin apa. Daca ai reusit sa inveti ceva si ii poti ajuta pe altii sa nu faca greselile tale. cred ca ai tot dreptul, ba chiar datoria, sa “predai”. Unii dintre cei mai interesanti si profunzi oameni pe care i-am intalnit au avut parte de niste experiente dureroase care i-au schimbat profund. Sigur ca si aici avem acele exceptii de oameni care nu aplica in viata lor ceea ce ii invata pe altii, dar din nou nu cred ca e ok sa generalizam.

    In consecinta, mi se pare ca acest articol este scris cu o prejudecata impotriva unui anumit gen de oameni pe care ii antipatizezi din principiu, dar fara sa ii cunosti si sa ii intelegi cu adevarat.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Jan 17, 2013 @ 20:18:28

      Draga Iulia,
      la punctul 1 schematizezi si esti pe langa topic. Ideea e sa nu ridici eroarea la rang de mandrie si s-o recomanzi apoi altora.
      la punctul 2 nu inteleg de ce te asociezi tu cu cei pe care eu ii critic. Sigur ca sunt experti si experti.
      la punctul 3 sincer, cred ca nu poti da lectii despre cresterea copiilor fara sa-i ai.
      In consecinta, iti doresc ca tu sa faci parte din acea categorie de experti care sa contrazica articolul meu.Iti multumesc mult pentru raspuns si lectura. Multa bafta!

      Reply

      • Iulia
        Jan 17, 2013 @ 20:40:35

        La punctul 1 e clar ca e un subiect prea vast si prea personal, deci nu insist.

        La punctele 2 si 3 nu e vorba ca eu m-am simtit “cu musca pe caciula” in vreun fel, pentru ca eu stiu cum sunt si ce fac si ce rezultate am. Ceea ce mi-a atras atentia au fost afirmatiile de genul “cum au ajuns experti oamenii singuri, oamenii care au avut depresii etc.?” Pana la urma, chiar si daca un om este deprimat si singur, de ce l-ar impiedica asta sa tina un training perfect corect si util despre cum sa castigi bani sau sa faci marketing?Tonul articolului mi s-a parut foarte ironic fata de “expertii” in dezvoltare personala in general si ai lasat sa se inteleaga ca ii pui pe toti in aceeasi oala. Cel putin asa am perceput eu, chiar daca poate nu asta a fost intentia ta.

        Multumesc pentru raspuns si succes si tie in tot ce faci.

  2. testoasadeserviciuivona
    Jan 17, 2013 @ 22:44:22

    Da, asa este, am o mare neincredere in experti, in tot soiul de oameni care tin cursuri pe diverse teme. Sunt prea multi, apar de te miri unde si-si aroga statutul de profesori atotstiutori. Dar asta nu inseamna ca toti cei care sustin ca sunt experti sunt pe langa ….Sunt ferm convinsa, ca o lege a probabilitatii, ca o parte din ei stiu ce spun.
    Oamenii deprimati sunt cei care nu si-au gasit cumva echilibrul lor launtric, deci mi-e foarte greu sa accept ca ar putea sa-i invete pe altii s-o faca. Desigur si un om deprimat poate tine un bun curs de marketing, sa zicem, dar cred ca ceea ce va transmite, pana la sfarsit, va fi deprimarea lui, oricat ar incerca sa si-o ascunda sub vastele lui cunostinte de marketing.

    Reply

  3. Catalina
    Jan 19, 2013 @ 23:43:06

    Draga Testoasa,

    am si eu cateva observatii, in privinta carora m-ar interesa parerea ta. Inainte de toate tin sa spun ca nu sunt fana miscarea new age, mai ales ca am studiat religii comparate intr-o perioada a vietii si inca ma pasioneaza subiectul. Cu atat mai putin nu sunt de acor cu guru-sii care nu traiesc adevarul pe care ilo propavaduiesc, mai ales cei care isi cauta drumul in viata si realizeaza – pam pam – ca drumul lor e sa ii ajute pe alti rataciti sa isi gaseasca drumul. Nu merge asa. De asemenea, nu sunt parinte.

    Pe de alta parte nu mi se pare foarte corecta ideea ca o religie mai veche ar fi mai ‘buna’ doar pentru ca s-au asternut ani si praf peste ea. Departe de mine sa contest validitatea religiilor existente din punct de vedere al impactului psihologic pe care il au asupra oamenilor, cu efecte de moralizare, educare etc. Insa tinand cont de esecurile pe care le-au avut si religiile existente ca aplicare a ideologiilor prezentate, e dubitabil avantajul lor in fata unora inca ‘ne-testate’. In plus, mie personal nu mi se pare ca oamenii in general evolueaza in mod deosebit, exista schimbari la nivel de masa in ceea ce priveste constiinta umana, dar nu pot spune in mod necesar ca in bine. Hai sa ne uitam la cum ne tratam semenii, natura, vietuitoarele din jur, acum cand ni se pare ca nu mai depindem de ele cat o faceam in trecut.

    De asemenea as mai vrea sa mentionez ca ne educam copiii in primul rand pentru ca in mod natural orice specie animala care traieste in societate si isi are puterea in grup isi educa puii astfel incat ei sa poata supravietui si sa se poata integra in acel mediu. Statistic vorbind, in societate, cu cat esti mai diferit, esti mai ostracizat. Asa ca majoritatea suntem educati de parinti, cu intentii minunate, de a ne conforma. Si parintii isi transmit mai departe propriile frici si limitari, ca si guru-sii, ceea ce poate nu e cel mai bine, poate ar fi mai bine sa fim lasati cat mai de capul nostru sa ne invatam propriile lectii si sa ne creem propriile opinii despre ce nevoi avem, ce manifestari sunt etice etc.

    Ceea ce ma duce la urmatorul punct. Nu cred ca putem compara comportamentul uman cu divinul. Conceptele, limbajul, mentalul uman ne limiteaza. Si decodificarea informatiei, pana si celei divine, se face tot in concepte. De aceea, majoritatea scripturilor sacre nu se citesc si inteleg mot a mot. Altfel facem ca grecii antici si zeitatile lor descrise dupa chipul si asemanarea, si naravurile, timpurilor. E posibil ca Dumnezeu sa … (inserati orice in spatiul prezent). Eu cred in morala ca un bun regulator al societatii in care traim, si imi duc viata ca atare, dar nu pot contesta faptul ca anumite chemari launtrice de natura divina pot parea absolut absurde omului obisnuit. E o poveste, cred ca din Coran, cum ca era un om pe care toti il credeam nebun si el calatorea prin lume. Si ajunge la un rau in apropierea unei cetati, unde gaureste toate barcile aflate pe malul pe care se afla si trece apa pe o luntre. Localnicii se amarasc si spun ca este nebun. Apoi, omul ajunge in cetate unde se duce si omoara un prunc (cu partea asta nu sunt de acord nici eu). Oamenii ingroziti, din ce in ce mai mult zic ca e nebun si vor sa il captureze si sa il judece/omoare. El paraseste cetatea, dar nu inainte ca la plecare sa darame zidurile dimprejurul ei. La cateva zile dupa vine o ostire straina chitita sa cucereasca cetatea si nu poate trece raul. Oamenii din cetate se sesizeaza si incep sa se retraga prin imprejurimi. Oastea trece in sfarsit apa, dar vazand ca zidurile cetatii sunt in ruine si ca localnicii deja su fugit/sunt pe fuga, cred ca cetatea a fost deja cucerita se alta oaste de-a lor si pleaca mai departe. Dupa cateva zile, omul ‘nebun’ se intoarce si localnicii il intreaba: “bine bine, am inteles, dar copilul, ce-ti facuse . La care ‘nebunul’- cred ca raspunde ca urma sa devina un tiran sau ceva in gen, sau criminal, dar nu mai stiu foarte bine. Oricum posibil sa fi modificat pe aici pe colo detalii din motive de memorie supra-saturata cu informatie. Dar in orice caz, nu degeaba se zice ca misterioase sunt caile Domnului. Asa ca nu cred ca putem exclude actiunea dintr-o ratiune superioara celei pe care o putem intelege noi si cuantifica/eticheta ca buna /rea. Si poate nici sa separam un individ cu o asemenea ratione de un nebun/excroc/om cu intentii bune dar abilitati limitate new age. Putem doar sa credem si sa simtim. . Iar parabola aceasta despre noroc si ghinion cred se poate aplica si la valorile de bine/rau. http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/13-noroc-sau-ghinion.htmlhttp://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/13-noroc-sau-ghinion.htmlhttp://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/13-noroc-sau-ghinion.html

    Astept raspunsul dvs cu drag,
    Catalina

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: