Apocalipsa si drobul de sare


N-am nici cel mai mic stres cu Apocalipsa. Va veni dar in niciun caz in 2012. De unde stiu? Din sursa sigura. Cand va fi sa fie, va fi instantatneu si nimeni nu va sti cu precizie. Nici mayasii, nici pastorii americani care vorbesc noaptea la radio, nici altcineva, nimeni. Deci sunt complet linistita din acest punct de vedere.

Ceea ce ma inspaimanta este ca cei care cred ca ar veni sfarsitul lumii aleg sa faca urmatoarele:

-sa se uite la tv ca sa vada cum va fi. Mai nou au aparut o gramada de televiziuni specializate in Apocalipsa. Chiar azi s-a deschis una noua si-n Franta.

-cumpara de pe un site rusesc “kituri” de supravietuire cu 28 de dolari, “kitur”i care contin doua conserve de ton, o lanterna cu baterii, niste aspirine si alte asemnea lucruri folositoare. Pe principiul ca daca e Apocalipsa si te doare capul, iei o aspirina si ai rezolvat problema. Daca ti-e foame bagi un peste si daca va fi bezna, aprinzi lumina. Bine gandit.

-merg in cluburi, beau pina mor ca daca tot vine sa : “se bucure de viata”. Logica imbatabila. Bucuria vietii este direct proportionala cu cantitatea de alcool din sange.

-se lucreaza de zor la buncare. Pe principiul ca Apocalipsa vine ea ce vine, dar si trece. Stai cuminte in buncar , maninci, bei si astepti sa treaca. Conform acestor idei ar trebui scris chiar si un orar de Apocalipsa.

Eu cred ca pentru acestia o Apocalipsa se impune, zau asa. Imi amintesc de un teste de inteligenta al carui cel mai mic rezultat, era (la misto, evident!) “ma mir ca mai traiesti” -lasati glumele si nu ma intrebati de unde am aflat :)))

Nu mai continui. Ideea e ca daca ar veni, chiar si asa anuntat, tot aia ar fi. Suntem prea putin dispusi sa luam ceva in serios. Presupunand ca am sti si ar fi adevarat, am sti cu totii ca pe 21 decembrie 2012 se da stingerea,  e normal sa ne gandim la sex si conserve de ton? E normal sa ne gandim ca daca sapam o groapa in care turnam suficient beton scapam? Oare n-ar fi mai simplu sa ne intrebam de ce am ajuns aici? Sa ne intrebam ce am facut cu viata noastra si cu vietile celor din jur? Cum i-am “atins”,  cu aripa de inger sau cautatura de diavol? Daca pe drumul asta am ajuns la Apocalipsa n-ar fi bine sa ne intrebam daca era acesta singurul drum? Nu puteam schimba ceva in noi? Mai sunt aproape 3 saptamani. Ce s-ar intampla daca in aceste 3 saptamani ne-am vorbi frumos unul altuia? Ce s-ar intampla daca in loc sa ne barfim prietenii si rudele, am tacea. Oare nu s-ar putea schimba nimic? Un copil ti se naste intr-o zi si iti schimba complet viata. De ce nu ne-am putea schimba in trei saptamani? De ce nu am putea dovedi ca se poate merge mai departe si fara Apocalipsa, ca ea nu e necesara in vietile noastre.

Dar preferam sa facem parte din povestea drobului de sare. Apocalipsa e drobul si noi suntem desteptii care cumparam ton si lanterne rusesti ca sa supravietuim. Astia sunt panicosii. Si mai sunt cinicii, aia care din surplusul lor de desteptaciune fac mistouri destepte ca sa arate ca lor nu le e frica, ca ei sunt mai presus decat “ce bagatel” numit moarte, Apocalipsa sau alte alea de prost gust.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: