sunt un extraterestru


Ma simt un extraterestru. Am senzatia ca sunt complet gresita. Am cativa oameni in care ma regasesc si ale caror preocupari si stare imi fac placere dar in rest…si ei sunt foarte putini si din ce in ce mai ocupati, timpul pe care ni-l permitem se rarefiaza ca dupa 2000 m…

Ca sa ne intelegm. N-am nicio proprietate. Inafara de cea intelectuala care nu face cine stie ce in Romania. Sunt draguta cu mine cand spun ca nu face cine stie ce…nu face doi bani mai pe romaneste.

N-am masina. N-am carnet.

Nu imi plac brandurile. Nu am nicio emotie in fata unor pantofi doar pentru ca pe talpa lor scrie Leboutin sau alta marca sofiscticata. Toata viata mea m-am imbracat “din piata”.

Nu ma intereseaza functiile. Am avut o singura data in viata responsabilitatea conducerii unor oameni si m-a obosit cumplit. Ideea mea fixa este ca cei constiinciosi muncesc oricum, asa ca de ce sa-i bati la cap  iar cei puturosi, nicium, asa ca de ce sa te obosesti… Asta e tot mangmentul de care sunt capabila.

Imi iubesc tara si limba si nu vreau sa plec de aici. Niciunde.  Doar poate ca sa casc ochii si sa admir. Fiindca nu cred ca aici e cel mai bine ci cred ca aici e firesc. In mod clar e mai bine in Barcelona sau mai frumos in Toscana, dar aici e firesc.

Vorbesc la limita decentei doua trei limbi dar nu ma pot imagina fiind decat in limba romana. Recunosc ca pentru asta se face “vinovat” Nichita, a carui tarana sper sa-i fie usoara si sa i cante ingerii.

Apropo, sunt bisericoasa. Ma duc duminica de duminica la biserica, si sunt imbrobodita. La propriu.

N-as putea trai intr-o lume condusa de oameni, m-ar lua frica la fiecre respiratie. Trebuie sa fie Dumnezeu, e imposibil sa nu fie. O lume condusa de oameni n-ar fi rezistat mii de ani…Asta e alt subiect il voi dezvolta cand voi fi pregatita pentru marea de injuraturi. Azi, nu sunt.

Desi am facut liceu teoretic ma blocheaza cifrele, hartiile, actele. Nu inteleg nimic din documente, atestate, hartii. Imi dau seama ca lumea ar fi cam anarhica fara multe din ele dar chiar si asa, orice hartie oficiala ma blocheaza.

Incerc sa-mi gasec racorduri. Cad am inceput sa scriu am zis ca asta e! M-am scos. De acum inainte asta va fi carligul meu spre lume. Am trei romane publicate si doua la sertar. Plus unul in sertarul de sus. Nu s-a schimbat nimic. Decat ca am mai verificat un drum care ma duce niciunde. Sigur, o vreme a fost elegant sa spun “sunt scriitor” dar adevarul e ca nu ma sim scriitor. Sau regizor. Nu ma simt nimic etichetabil dar sunt sigura ca undeva, candva, imi voi gasi “planeta”. Daca mai sunteti ca mine, haideti sa facem un fanclub. Al celor  care nu sunt nimic dar sigur vor fi ceva, candva. Va pup!

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. otilia
    Dec 31, 2012 @ 12:44:55

    ma inscriu (si eu) in fanclubul tau cand si daca ii tai panglica… l-ai descris in culori pe care le recunosc si eu sau, altfel spus, poate mai des decat uneori “terestrul” e mult prea obositor pentru mine si prefer “extra…”

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: