legitimatie de libertate


Ne credem liberi. Prinsi in casniciile noastre nefericite, ridicam perdeaua fiecarei zile si tragem cu ochiul la o clipa de fericire, a altuia, fie el vecin, prieten sau star de cinema sau la a noastra, intr-un imaginar deja antrenat sa functioneze intre anumite ore, anumite zile,  la anumiti parametri. Pentru ca nu-i asa, nu-ti poti permite salariu cu multe zerouri si reverii diurne in acelasi timp…asa ca pastrezi salariul…in definitiv biroul e frumos intr-un fel futurist si rece, dar frumos, ai vedere panoramica la lac si pe deasupra mai poti si fuma in biroul tau iar secretara iti aduce cel mai bun espresso italian pe care banii corporatisti il pot cumpara. Ai deci o celula care iti asigura tot confortul. Secretara e si bodygard, stie cand vii, cand pleci, cine te suna. In plus sunt camere de vederi peste tot. Telefeonul ti-e ascultat, stii asta din start. Nici daca ar fi fost trecut in contract nu ar fi fost mai clar….

O alta inchisoare a noastra, este saptamna.Asteptam week end-ul sa traim. Sa facem ceea ce ne place. Sa fim cine suntem. Problema e ca de la we la we nu prea mai stim cine suntem. Ne uitam la Urania, poate , poate ne-o spune ea. Luam un ziar si citim ceva despre noi. sau despre unul care ne seamana. citim acolo ca ne place golful si calaria, tenisl si inotul si ca vacantele ni le facem la zece ore de zbor.

Pentru o clipa era sa ne ratam celula. Pentru o clipa era sa fim liberi. Ce gand inspaimantator. Ne pipaim agitati  legitimatia de serviciu, citim ce scrie pe ea si ne linistim imediat. Poza noastra aproape ca seamana ca noi.

Cand golul ne apasa rau si carnea nu mai e tare, in ciuda masajelor, cremelor, tratamentelor, operatiilor, gasim o umplere a golului. Facem un copil. Un copil e facut anatomic sa umple un gol, chiar din punct de vedere anatomic…. Problema e ca dupa nasterea copilului, din prea multa iubire pentru el, golul devine si mai mare. Ne dam seama la ce-l expunem. Noi poate n-am stiut la ce ne expunem, dar cand ni se naste copilul, o stim. atunci intelegem si pentru el si pentru noi. Pentru ca pe el, chiar il iubim! de asta intelegem…Si in loc sa-l luam in brate si sa fugim cu el, nu in Africa sau Asia, America sau pe luna, ci in noi insine, in loc sa cautam o solutie in noi, pentru noi si pentru el, ce facem? Ne apucam sa ne asiguram ca-i oferim si lui o legitimatie de serviciu cat mai buna. Da-i cu limbi straine, da-i cu balet, da-i cu pian, calarie, scularie, tamplarie, hornarie…

Si e atat de simplu!

E atat de simplu!

Tot ce trebuie sa faci este sa realizezi ca acele lucruri n-au valoare decat intr-un cerc pe care tu insati l-ai trasat asa. Poti sa-i maresti raza. Dar cel mai bine e sa iesi inafara lui. Smulge leucoplastul cu dintii.

Esti liber. Chiar si numai intre doua batai de inima.Face mai mult decat toate legitimatiile din lume….

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: