TE IUBESC!


Tocmai termin o carte senzationala. Un dialog al lui Sorin Dumitrescu cu Parintele Dumitru Staniloae. Se cheama “7 dimineti cu Parintele Staniloae”. Inainte de a incepe sa va spun despre ce-i vorba in cartea asta, de altminteri nici nu stiu exact daca am sa va spun ceva sau cat am sa va spun, ramane de vazut dupa cum curge ideea, ca eu ma plictisesc de scrierea mea chiar in timp ce o practic si ma opresc. Vorba unui prieten bun, mai bine te plictisesti tu la timp, decat sa-i plictisesti pe ceilalti.

Revin la carte. M-am umplut de invidie. Sincera, totala si nedisimulata. Cum sa stai de vorba, dimineata la o cafea cu parintele Staniloae? Cum sa ti se permita sa fii in prezenta, in intimitatea, in universul acestui om …as vrea sa adaug un adjectiv dar mi-e ca gresesc orice as spune. Ramna la acestui om…completati voi cu acel cuvant care defineste pentru voi cel mai bine excelenta, exceptionalul, intalnirea cu sublimul.

Aceasta invidie s-a tradus la inceput printr-un soi de critica mentala a intrebarilor. Mi se parea ca nu intreaba ce trebuie. Dar ce trebuie sa intrebi in situatii din astea? Sunt asa de multe intrebari de pus unui om care a scris un tratat de dogmatica greu de egalat. Nu o spun eu, care sunt un gol, o spun cei care au bibliotecile citite asa cum trebuie. Practic sa zicem asa profan, ca stai de vorba cu un om care toata viata lui a lucrat la un sistem de a-l face pe Dumnezeu de inteles, evident atat cat poate fi el inteles de o minte limitata. Doar ca stiti cum e cu limitarile astea. Ceea ce pentru unul e degetar, pentru altul e ocean.

Dupa ce mi-a trecut “oftica” a trebuit sa accept ca nu e usor sa pregatesti intrebari pentru prosfesorul Dumitru staniloaie si mai mult decat atat, ca Sorin Dumitrescu este un exceptional om al intrebarii. Stie sa intrebe. Cateodata insista poate nejustificat, sau poate nu am patruns eu introdeauna insitentele lui.

Revin la ideea de inceput. Cred ca de fapt avem cu totii cate un Dumitru Staniloae in vietile noastre. Un om care raportat la ce stim, intelegem, simtim noi despre Dumnezeu, el sa stie, sa simta si sa inteleaga mult mai mult. Doar ca de multe ori ne e greu sa-l identificam. Atat de mult ni s-a obisnuit ochiul cu sclipirea artificiala a ledurilor ca nu mai recunoastem frumusetea luminii soarelui. Plus ca Dumitru Stanilaoe al nostru poate fi o bunica, sau un profesor la scoala, sau un preietn. Cineva a carui inima si-a dat jos impietrile, una dupa una precum foitele de ceapa si acum lumina razbate din el, simplu, firesc. dar cu siguranta, avem fiecre cate un astfel de Dumitru Staniloaie in vietile noastre. Totul e sa-l identificam si sa-i daruim sapre dimineti.Sau de saprezeci de ori cate sapte.

Acum doua vorbe dsepre carte.

Fiecre convorbire are cate o tema,de la ingeri si angeologie, pina la casatorie si organizare politica. Fiind vorba de dialogul a doi barbati inteligenti, discutia este in mod echilibrat focusata si plina de meandre. Ideea este urmarita cu suplete, au loc cercuri concentrice dar niciodata nu se uita miezul asa ca este foarte usor de urmarit. Mai mult decat atat, este o lectura care te ajuta sa patrunzi Dogmatica si iti deschide apetitul pentru ea, asta dca anu cumva, ai parcurs-o inainte. Atunci insa te face sa ai mici revelatii, asa cum a avut si sorin Dumitrescu de mai multe ori pe parcursul dialogului, ba chiar a indentificat cateva lucruri pe care Parintele nu le spusese in carte.

Va dau cateva citate din discutia despre casatorie vs calugarie.

SORIN DUMITRESCU: De ce atunci Parintele Isaac Sirul, sa zicem se roaga sa i se dea o boala?

PR DUMITRU STANILOAE: Se roaga sa i se dea o boala pentru ca stie ce mare forta spirituala se afla in indurarea bolii.

SORIN DUMITRESCU :Deci ei “cauta cu luminarea” forta suferintei?

PR. DUMITRU STANILOAE: Da, ei asa se roaga, dar daca ar fi casatoriti le-ar veni boala fara sa se roage.

SORIN DUMITRESCU; Ha ha ha”

sau tot despre tema casatoriei

PR DUMITRU STANILOAE:Sa rabd pe cel care este casatorit cu mine, si poate este bolnav, chiar toata viata. Este si o iubire a lui Dumnezeu, incat nu eu vad in rabdare moderatie. Vad in nerabdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proasta moderatie, adica o pacatoasa moderatie. Poate moderatia este ceruta de iubirea adevarata.Iarasi trebuie sa impacam aceste doua antinomii: sa fiu rabdator inseamna sa iubesc pe Dumnezeu fara margine, sa-mi fac datoria fata de ceilalti, sa-i impac. Singur, poate cu greutate, cu suferinta, poate nu cu placeri, ca nu in asta sta iubirea. Iubirea sta intr-un sentiment de raspundere fata de importanta celuilalt, fata de valoarea celuilalt, fata de mantuirea celuilalt. Daca-l iubesc, tin sa se mantuiasca!

SORIN DUMITRESCU: Gabriel Marcel, citat mereu de Parintele Galeriu, spune ” Cand spun cuiva te iubesc, spun tu nu vei muri niciodata”

PR. DUMITRU STANILOAE: Asa este. “Te iubesc” este o concluzie ca celalat nu va muri. Te iubesc, nu vreau sa mori spiritual in vesnicie. Celalat poate muri pentru mine daca nu-i arat iubire, rabdare. Poate muri, da.”

Cumparati-va cartea, o gasiti pe la anticariate, e aparuta la Editura Anastasia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: