Geniul cere timp


De ce nu mai putem in ziua de azi asa? De ce scenetele de acum sunt absolut vomitive? O sa imi spuneti ca nu mai avem scenaristi, actori, regizori etc Sau si mai rau, public. Ba avem! Stiu ce spun, cunosc televiziunea din interior nu din auzite. Ceea ce ne lipseste este timpul. In ziua de azi repede a devenit o valoare. Sa scrii repede, sa montezi repede, sa produci repede, sa iasa totul repede. Ei bine, bijuteriile nu ies repede. Fie ca e vorba de cele din pietre pretioase sau din cuvinte tilcuite(sau talcuite?), sau din orice altceva. Repeti 10 minute sau 10 ore, diferenta se simte. Filmezi o data si gata sau tragi dubla dupa dubla, se simte.

Toate aceste bijuterii de scenete au fost trase in TVR pe vremea comunistilor, atunci cand erau doua ore de umpluturi zilnic, cand se numarau boabe la hectar si rezultate pe ramura(cei mai tineri vor fi tentati sa creada ca eram cu totii pasari, ceea ce nu e departe de adevar fiindca de ciripit se ciripea, ce-i drept. Dar ramurile erau cele ale industriei si agriculturii…) si mai exista programul de sambata si duminica, respectiv doua ore la pranz si Revelionul. Ei bine, pentru acest revelion se lucra din septembrie-octombrie. Se scriau texte, se rescriau, se luau aprobari sau nu, se repeta, se inregistra o data, de doua ori de noua ori. Oamenii nu erau atenti la eficienta. Nu conta cat costa. Nu conta cat dura. Conta ceea ce iesea. Paradoxal in acele vremuri comuniste, oamenii lucrau “ca pentru Dumnezeu” fiindca nu aveau mari presiuni. Totul se regla practic din acte, din fraude pe hartie. Oamenii lucrau in ritmul lor iar in acte asa cum voia partidul. Asa ca munca se facea pe indelete, nimeni nu se grabea cu adevarat. Nu aveam catre ce si de ce.

Acum practic se lucreaza aproape in timp real. Se scrie o data, se citeste o data si se spune o data. Si cu asta basta, next! Nu avem nevoie de subtilitati, meta limbaj, profunzimi. Ne etalam prostia pe sleau, in direct, la o ora de maxima audienta. Repet. Sunt oameni foarte valorosi in televiziuni. Am intalnit operatori pasionati, regizori pasionati, producatori senzationali. Dar nu e timp. Cu totii au de respectat un termen limita si un rateing limita. Pentru ca celor care nu stiti si dati cu piatra in cei care lucreaza in televiziuni, va spun ca emisiunile comerciale au un rating minim pe care daca nu-l fac, emisiunile sunt scoase din grila. Niciun patron nu vrea sa piarda bani. Televiziunea de azi e un business cea de pe vremuri se voia cultura. Asta e tot. Asa ca sa ne bucuram de bijuteriiile pe care le-am primit din vremea aceea si de cateva episoade de inceput ale grupului “Voua”(cele cu Radu Gabriel) unde inca se simte traditia muncii temeinic facuta, la foc mic. Azi am dat focul tare, le ardem si ne ardem. Din fericire aceste scenete nu se vor demoda niciodata, sper doar sa fie toate trecute pe noile suporturi ca sa nu se piarda.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: