De ce nu ne place zăpada?


Nu există nici măcar un singur om care în coplărie să nu se fi bucurat de zăpadă. Făceam ţutruri la nas, obrajii ne deveneau casanţi, mîinile erau vinete în mănuşile îngheţate dar nu ne dadeam bătuţi. Ştiu că aveam teracote şi veneam cu izmenele de pe noi aşa de îngheţate că le propteam realente de ea.

Aşa cum e greu să găseşti un copil căruia să nu-i placă zăpada e greu să găseşti un adult căruia să nu-i displacă. De ce? ce se pierde între copilărie şi maturitate? Avem haine mai călduroase, maşini sub fund, creme, loţiuni…Ceea ce însă se schimbă fundamental este că avem planuri. Ne dorim să ajungem undeva. Să facem ceva. Să fim cineva. Să arătăm ceva. Yăpada ne pune în perspectiva micimii noastre. maşinile nosatre ultra rapide se tîrîie ca nişte melci borţoşi. Ciymele noastre de piele nu fac căt o ceapă degerată. Zăăada ne arată limitele noastre, dependenţele noastre. Zăpada nu ne susţine deloc egoul. Nu ai cum lupta cu ea. Tot ce poţi face este să coabitezi cu ea şi să aştepţi să treacă. Şi să speri că măcar anul acesta te vei maturiza şi vei înţelege că nu poţi să te pui cu zăpada. Cu vîntul. Cu focul. Cu pământul. Că eşti doar o furnicuţă cu Louis Vuitton şi gura mare.

Cînd suntem mici suntem mari şi pe măsură ce creştem ne vrem tot mai mari şi ajungem minusculi…

 

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Trackback: Când am crescut? « Şiraguri de gânduri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: