Răul cel mai mic


Azi noapte. Febră mare. Delir. Şi o  voce care mi-a spus clar, răspicat şi fără drept de apel.

Răul nu se luptă niciodată cu binele ci numai cu răul. Marea tema a luptei binelui cu răul e o gogriţă răsărită din poveştile menite să ţină copiii înfricoşaţi în faţa maturizarii deci mult mai uşor de controlat. Binele întotdeauna stă şi aşteapta ca răul să se consume pe sine în lupte şi apoi binele răsare ca unică opţiune. Singurul fel în care binele triumfă este din  regula- întotdeauna să triumfe răul cel mai mic. Răul cel mai mic învinge răul mai mare. Şi răul e din ce în ce mai mic…pînă la nimic. O fi adevărat?  Dacă ne uităm în jur, nu e. Dacă ne uităm la ştiri, nu e. În schimb, dacă ne uităm în interiorul nostru, la conştiinţa noastra, la luptele din noi, “Vocea” are dreptate. Întotdeauna cîştigă răul cel mai mic. Sigur, cu mari variaţii de la om la om…răul cel mai mic al unuia ca Hitler nu e acelasi cu răul cel mai mic al Maicii Teresa…

După cum e la fel de adevărat că dacă ne uităm cu sinceritate în noi, trebuie să simţim că există acolo un bine care nu se pângăreşte cu lupte meschine şi care doar ne aşteaptă să ne plictisim să fim meschini, egoişti şi mult prea încălciţi în “machiaverlăcurile” noastre…

Mai găndiţi-vă la asta şi voi aştia care nu aveţi febră. Eu acum mă duc să-mi fac un ceai. Al 1001-lea. Dar sunt convinsă că răceala asta cumplită este răul cel mai mic….

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: