însuşi


I-am spus:

-Dacă te-ai putea opri din plâns, ai vedea lumea mai clar. Lucrurile ar avea contur. Oamenii ar căpăta alt sens. Nimic nu e aşa cum se vede printre lacrimi. Soarele nu e tremurat. Luna nu e difuză. Norii sunt pufoşi nu lichefiaţi a ploaie. Iarba creşte în sus.  Fulgii cad în jos. Totul are sens. Dacă te-ai opri din plâns. Dar era plânsul. Şi el nu se poate opri din el însuşi. Aşa cum nici eu nu mă pot opri din a fi eu. Aş vrea să pot. Să încerc să trec prin poarta cea mică şi îngustă şi ea să-mi julească pielea pînă la celulă, pînă la respiraţie, până la timp şi contratimp, până la armonie. Dar asta s-ar întămpla dacă eu aş fi muzica. Dar nu sunt muzica. Nu sunt nici plânsul.Eu sunt eu şi nu mă pot opri din asta oricât mi-as dori. Chiar dacă mă simt la capătul anului. Şi la capătul puterii de a fi eu….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: