Matematica vieţii


Nu mai sunt oameni normali. Nu mai sunt până la unul. Sintagma după care trăin cu toţii este “te iubesc, deci te schimb”. Cînd vorbim, aşteptăm răspunsuri. Un anumit răspuns  şi numai unul. Şi cum ceilalţi nu ne oferă răspunsul pe care-l dorim concluzia care ni se pare nouă că se impune firesc e că trebuie să-l schimbăm pe celalalt. Tot ce la început ni se părea interesant, atractiv, acum vrem să schimbăm fiindcă ne deranjează. 

Rîsul sincer, simplu, se trasformă peste noapte în ironie, apoi în cinism. Conversaţia devine competiţie. Dorinţa de a fi în preajma celuilalt este schimbată cu impulsul de a-l lua în posesie.

Durează până să ne prindem că ceva nu-i bine, că ceva s-a schimbat. Ce simplu ar fi să vrem fiecare să lucrăm numai pe noi. Să experimentăm fierbinţeala fierului încins numai pe pielea noastră. Noi stăm la sol şi-i învăţăm pe alţii să zboare, ne zbatem pe uscat dar dăm instrucţini de înot. De ce putem face asta? Numai fiindcă suntem seci de iubire. Niciun strop. oricât storci-nimic! Şi cum nu putem iubi fiindcă nu avem privirea antrenată în a detecta lucrurile de iubit, schimbăm. Pentru că nu putem iubi, schimbăm. Nu putem schimba, părăsim. Nu-i aşa că viaţa-i simplă? Minus cu minus dau plus. Dar plus cu plus, ce dau? Dau cu virgulă sau cu X în perioadă….

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: