Crăciun de firmă


Cel mai important lucru la o petrecere nu e când vii ci când pleci. Într-un fel evoluţia petrecăreţilor redă evoluţia noastră pe parcursul vieţii ca şi când în acea zi ne-am trăi în mic toată viaţa.

La început, când licorile sunt în pahare şi creierele la locul lor, se glumeşte inocent, se flirtează discret, colegii îşi iau curaj să-şi mai spuna una-alta ce nu apucau să-şi spună în timpul anului. “Mi-a plăcut când ai făcut aia sau aia…îţi stă bine în roşu…zâmbeşte mai des…” Dar totul cu chef de viaţă, decenţă şi multă atenţie pentru celalalt. Asta ar corespunde fazei copilăriei care se situează undeva între începutul petrecerii şi ora zece. Cănd ne jucăm de dragul jocului şi ne bucurăm împreună de fiecare ghiduşie pe care o facem. În copilărie cel mai important lucrur e să ai cu cine să te joci. Nu-l judeci, nu-l alegi, primul copil ieşit în cale e cel mai bun prieten pe parcursul jocului şi tot restul lumii dispare atunci cînd se mută un pion sau se dă un gol.

Maturitatea ne prinde pe la miezul nopţii. Ne-am pierdut inocenţa, mai scăpăm câte un gest curajos, ne apropiem fizic mai mult, ne atingem uşor ca din greşeală şi îşi fac apariţia glumele “deşucheate”. Cu călugăriţe în speţă mai ales dacă ceilalţi ştiu despre tine că obişnuieşti să calci cu o oarecare asiduitate în biserică.  Eu de exemplu am aflat că femeile sunt de trei feluri. Elastice, supraelastice si creştine. Elastice sunt cele care se întind cu cine trage de ele, supraelastice cu toată lumea şi creştinele care se întind până la Dumnezeu. Am murit de râs, vă daţi seama!

Perioada asta de maturitate pescuitoare de partener spre împerechere este fluidificată cu fiecare pahar şi conduce repede spre ultima perioadă. Cea a bătrîneţii. Deja eşti obosit, muzica e prea tare, nu-şi mai place mare lucru din jurul tău şi toţi se comportă ca nişte bătrâni libidinoşi. Nu mai au nicio bucurie din ceea ce fac dar o fac numai aşa ca să arate că pot. De obicei ăsta e momentul în care colegul tău timid tinde să facă nişte gesturi care apoi vă împiedică pe amândoi să vă mai priviţi în ochi până la anu şi la mulţi ani.

Sigur că o să-mi spuneţi că la firma voastră lucrurile nu stau deloc aşa, că aveţi numai colegi drăguţi, educaţi, oxfordieni. Şi eu am să vă cred, desigur!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: