Pupincurişti din toate zările, căiţi-vă!


Cine, nu spui cine, persoană importantă, ca doar e plină lumea numai de persoane importante, aduce un elogiu public altei persoane, la randul ei şi mai importantă. Întâmplător ştiu că cele două persoane se înghit una pe alta ca algocalminul- repede şi cu multă apă ca să nu-i simţi amăreala. Nu cred că un român a inventat pupincurismul, deşi nu m-ar mira să fie ca-n cazul insulinei şi să ne fi şutit cineva invenţia. Dar fie că l-am inventat noi fie că l-am preluat de la alţii cu siguranţă avem meritul de a-l fi desăvârşit. Rafinamentul pupincurismului românesc a ajuns până acolo încât pupăm în cur chiar şi când nu e nevoie iar maxima măiestrie e că ne pupăm în cur singuri.

Pupincurismul este o artă de manipulare facilă. Ştii ce vrea x sau z să audă, îi spui şi gata, l-ai câştigat de partea ta. Mamei îi spui că are copii frumosi, şoferului că e talentat la condus şi bunicii că tricotează bine. Dacă o faci de amorul artei, e gentileţe, delicateţe. Dacă o faci fiindcă urmăreşti o prăjitură moca, un tarif mai mic sau o flanea gratis atunci deja se cheamă că-ţi pui în balanţă sinele si părerile tale pentru doi bani jumate.

Aţi putea crede că pupatul în cur ţine de-o anumită categorie socială. Ba să avem iertare, cu cât urcăm pe scara socială cu atât nuanţele sunt mai fine. Femeia de serviciu spune “da, şefu, ai dreptate” când ar vrea să-l trimită undeva departe unde şi-a înţărcat cine ştiu eu iapa, dar până la urmă e scuzabilă. Are un serviciu, are un şef, se descurcă şi femeia cum poate. Dar când vine vorba de aşa zis intelectuali, de spirite fine vezi tu doamne, de formatori de opinie (îmi place mult asta cu formatorii, e un BS mare cât inima mea…) atunci nu poate fi vorba nici de greşeală, nici de frica pierderii locului de muncă, nici de dorinţa de a-ţi pune la adăpost comodităţile. Atunci e doar lipsă crasă de coloană vertebrală venită la pachet cu un ego cât casa poporului.Sunt oameni care se folosesc de alţi oameni doar ca să ajungă în locul în care şi ei la rândul lor să fie folosiţi şi dispreţuiţi dar cu posterioarele bine şlefuite. De ce să stai în banca ta când poţi pupa un cur şi sta cu o bancă mai in faţă?

De ce să te trădezi pe tine, lucrurile în care crezi, de ce să te lepezi de părerile tale numai fiindcă asta îţi conferă un anumit privilegiu momentan. Dar n-ai cum scăpa. În mintea ta există o voce pe care nu tu ai pus-o acolo, voce care apoi te toacă la nesfărşit. Şi tu n-ai cum s-o faci să tacă. Ştii că are dreptate. Asta te şi omoară, dreptatea ei. Şi vocea aceea îţi spune cam aşa “cururi ai pupat, cururi ai aflat, eşti un cur şi e păcat”.

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. poezim
    Dec 16, 2011 @ 16:15:45

    uuu cata verva… asa da bot tepos n-as vrea la dosul meu, adica n-ar vrea sa fiu seful tau :))

    Reply

  2. Apă pe Lună
    Dec 17, 2011 @ 22:32:14

    Păi da… e pupincureala foarte dezvoltată la noi în țară! E și o zicală “pupă-ți șeful în cur, ca să fii un șef mai mic”

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: