alea…alea…


În profunda lui înţelepciune wordpress îmi sugerează să scriu despre cel mai frumos Crăciun al meu. Nu am s-o fac, nu de alta ci fiindcă eu cred că cel mai frumos Crăciun încă nu a venit. Nu fiindcă n-aş fi avut crăciunuri frumoase ci fiindcă sunt o optimistă declarată. Aşa că nu vă voi împuia capul cu amintiri din copilărie.

Aş mai putea să vă povestesc despre şocul pe care l-am avut azi cînd am fost şa cumpărături şi cînd am constatat că magiunul de Topoloveni care costa săptămîna trecuta 10+12 lei acum e 24+26. Să n-am parte de Joiţica dacă vă mint! Ameţită cum sunt, am pus lejer ăn coş trei borcane după care am dat să plec dar îngerul păzitor al bugetului meu mi-a dat un şut în cur şi mi-a zis cu vocea lui BecaliŢproastă care eşti tu proastă, mai uită-te şi la preţ” . Şi m-am uitat o dată şi m-am mai uitat o dată şi la a treia uitătura s-a adjudecat. Dar tot nu m-am lăsat Şi m-am dus la doamna de la casă şi am luat lămuriri suplimentare. Ei îl achiziţionau cu 9 lei înainte ţi acum l-au luat la 17!!! Să mai zică cineva că nu-i criză. Să ne înţelegem, produsul e bun. Dar nicio lege a marketingului nu te învaţă că e bine să dublezi valoarea unui podus peste noapte. Fărăr nicio justificare. Fără nicio campanie. Doar aşa. Dacă aş fi producător de magiun, altul decît cel de Topoloveni aş băga imediat campanie, promoţii etc E un moment prielnic să detronezi un rege. Dar să lăsăm magiunul şi să trecem la sare şi să vă povestec cum am înjurat eu ieri un grec. Sigur că e post, sigur că am greşit, dar asta eu, eu ortodoxă, grecul ortodox, o s-o dăm noi la pace, cumva. Ieri în disperare de cauză, că sunt sătulă să tot gătesc în fiecre zi, am tras o ditamai oala de pilaful. Genial de altminteri. Doar că mi s-a părut mie că îi mai trebuia puţină sare. În facultate ne-au înăţat mereu că “mai binele e răul binelui” în ideea de a combate un perecţionism steril. Ei bine, acets principiu dacă-l aplicam şi la arta gastronomică, deşteaptă eram.  Cînd am turnat sarea, capacul de la tubul de sare ( sare grecească, pe care abia o cumpărasem) a căzut în pilaful meu laolaltă cu jumătate din tub. Era pilaful meu numai bun de făcut aerosoli cu el. Mia bun ca Slănicul, ce mai! Inutil să vă spun că acel grec care şi-a făcut treaba bine a fost pomenit cu tot neamul său. Ce greu e să faci o treabă bine…ce greu e să te gîndeşti că cineva va folosi munca ta şi că dacă o faci bine sau prost îţi iei înapoi gănduri bune sau proaste….

Mă găndesc aşa că dacă fiecare dintre noi am munci ca şi cînd am face lucruri pentru unul de-al nostru, am trăi cu toţii mai bine. Dacă grecul ăla ar fi ştiu că acel tub de sare ajunge la maică-sa poate că s-ar fi straduit să verifice dacă e bine înşurubat. Ca să nu spun că dacă eu aş fi ştiut cine e, l-aş fi invitat la masă! I-aş fi servit o porţie zdravănă de pilaf făcut praf.

Teofil Părăian spunea că munca trebuie făcută astfel încât nimeni să nu mai muncească după tine. Aşa-i. Problema e că noi am ajuns să nu ne pese. Jucării care se strică înainte de prima folosire, cărţi care se desprind înainte de a citi prefaţa, pantaloni cărora le pleznesc fermoarele în prima zi…şi dacă se nimereşte vreun snob să-mi spună că asta se întămplă numai cu produsele de proastă calitate, chinezeşti, etc îl invit la un shopping prin marile magazine ale capitalei noastre europene… 

Sigur, poate ar fi trebui să-l ascult pe wordpress şi să fi scris despre cel mai frumos Crăciun…

PS Apropo! chiar în timp ce scriu vecina de deasupra îşi scutură covoarele peste hainele mele proaspăt întinse…aşa face mereu….am încercat să vorbesc, să explic, să nimic…acum m-am resemnat şi consider că hainele mele sunt gata spălate numai şi numai dupa ce scutură ea…

 

 

 

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. poezim
    Dec 16, 2011 @ 16:13:39

    Tare vecina ta, inseamna ca trebe sa speli asa incat sa nu mai faca nimeni nimic dupa tine! De ce-ti pui vecina la treaba…? :)))

    Reply

  2. anonim
    Dec 30, 2011 @ 11:01:29

    Desi cu intarziere (fata de aparitia acestei postari), indraznesc sa va cer un sfat (pentru ca am vazut ca va pasa de soarta Magiunului de prune Topoloveni): ce ati face daca din lipsa cash-ului si a scumpirii cu 250% a materiei prime ati produce 1/4 din cantitatea anului anterior, avand acelesi cheltuieli (bancare – in speta rate in euro)? Inchideti firma (ca e limpede ca la pretul nemajorat al produsului ati intra in imposibilitate de plati=insolventa) sau ati scumpi produsul ca sa puteti supravietui? Multumesc

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Dec 30, 2011 @ 11:33:34

      Dupa cum spuneam, scumpirea produsului nu e decat aparent o solutie fiindca dublarea pretului magiunului duce automat la scaderea proportionala a vanzarii. Deci nu stiu ce as face, dar in niciun caz nu as dubla peste noapte pretul…Cred ca s-ar fi putut gasi solutii la banci…cred…oricum, raman la parerea mea, dublarea pretului este o strategie falimentara deci duce cam tot acolo…

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: