Drum bun, Janos!


Astazi a murit un fost coleg de liceu. Am stat mult sa gandesc daca sa scriu “mi-a” murit. Ei bine, am decis ca secul “a murit” desi nu scurge atatea lacrimi e mai sincer. In primul rand fiindca Janos nu a murit.( Da, da, stiu, cliseistic, plat, banal dar foarte adevarat…)

El imi va ramane mereu in memorie ca fiind Kolbasz, colegul grasut, alaturi de care am tras cateva petreceri senzationale, cel care stia sa rada ca nimeni altul, la drept vorbind si cand era trist sau speriat parca totusi radea sau macar pe tine te indemna sa o faci. Deci nu “mi-a murit” fiindca imi vor ramane in memoria sufletului filmele pe care le-am vazut la el, intr-o vreme in care sa vezi un film la video era o mare chestie. Imi vor ramne in memorie petrecrile traznet pe care le-am tras la el si o multime de ghidusii pe cate de inofensive pe atat de amuzante.

 Ultima oara l-am vazut acum 2 ani la intalnirea de 22 de ani. Asa am simtit noi s-o facem la 22 de ani ca si cand am fi stiut ca nu-i bine s-o asteptam pe cea de 25! Si bine am facut!

Era de data aceasta “domnul doctor” aparent mai serios. Nu stiu daca la acea data era sau nu bolnav. Sau daca o stia sau nu. Cert este ca am dansat ca de obicei si am ras ca la ops’pe ani.

Un alt motiv pentru care nu spun ca “mi-a” murit este fiindca ar inseamna sa pun o valore acestei reletii, alta decat cea pe care a avut-o. Si asta nu are rost. Fiindca relatia mea cu Janos cred ca are o valoare suficient de mare incat sa merita sa fie pretuita fara sentimentalisme inutile. Fiecre coleg de liceu este martorul uneia dintre cele mai frumoase si prolifice perioada din viata de ce sa schimonsim acest luccru aplicandu-i etichete aiurea. Janos n-a fost iubtul meu, n-a fost prietenul meu cel mai bun, a fost un coleg al meu de liceu. De clasa. Si asta inseamna deja enorm. Avand in vedere ca din toata lumea asta mare am mai impartit acest statut cu doar cativa oameni.

Mai mult decat atat, sunt asa de putini oamenii care-si asuma randul doi. Oameni care nu-si doresc sa fie centrul atentiei ci sa sustina prin caldura si bunatatea lor centrul atentiei pe care de fiecare data il uzurpeaza cei cu gura mai mare si mai mult tupeu.

Oricum, cunoscandu-l pe Janos, stiindu-i fondul de cumsecadenie, sunt convinsa ca-si va face alti colegi “de liceu”. Alaturi de care va vedea filme mai bune, va da petreceri mai faine si va asculta cele mai tari muzici.

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Janos!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: