Mi-e dor de Coana Frosa!


Bunica din partea tatei a fost oarba. Nu din nastere, ci cum e mai rau, a orbit pe la douazeci si ceva de ani, cand abia apucase sa guste din culorile vietii, sa se casatoreasca cu bunicul si sa nasca un copil. Respectiv pe tata, care a fost cel mai mare dintre cei trei frati. Pe ceilalti doi copii nu i-a mai vazut niciodata. Cred ca am vazut-o in total pe aceasta bunica de vreo sapte-opt ori in viata iar ca zile insumate probabil ca am stat cu ea in decursul vietii ei vreo luna, o luna jumatate, nu mai mult. Asta fiindca intr-o vacanta de vara am stat la ei vreo 3 saptamani…Ideea era ca ne opream la bunici la Calarasi, in drum spresau dinspre  mare, o zi-doua, nu mai mult. La venirea sau la plecare, niciodata la venire si la plecare. De ce doar o data, de ce asa putin, nu stiu…asa era planul, ala era concediul…

Bunica nu era doar oarba dar parea si muta. Nu-i placea sa vorbeasca. Dar cand vorbea, spunea lucruri memorabile. De genul. “Alisandre, vezi ca s-a stins candela” sau “urmeaza sa vina cutare”. Avea dreptate.

Ii mai spunea bunicului cum sa gateasca. Si gatea bunicul, dumnezeieste. Interesant este ca desi a gatit sub indicatiile ei mai bine de 50 de ani, dupa moartea bunicii, bunicul nu a mai stiut sa gateasca. Facea o mancare absolut fada ca si cand sarea si piperul disparusera pe vecie. Nu stiu daca s-au iubit. Cert este ca el a stat linga ea desi a orbit de tanara. Iar ea i-a suportat duritatile si butucanoseniile toata viata. (Bunica fiind dintr-un neam boieresc, feeie subtire si la propriu si la figurat, el nu…) Ce e interesant este ca desi am stat foarte putin cu ea, desi e moarta de 20 de ani mi-o amintesc foarte bine pe Coana Frosa. O chema Eufrosina, nume care desi e de sorginte greceasca imi aminteste de Marquez. Sau poate ca de fapt amintirea ei o suprapun pe un univers marquezian datorita “realismului ei magic” care o facea sa vada cu alti ochi… Sa fii complet orb dar sa nu dai niciodata un obiect pe jos, sa nu te impiedici, sa stii ca s-a stins candela, ca urmeaza sa vina cineva in vizita sau ca nepoata da iama in dulciuri in cealalta camera sau si mai si, in beci, e ceva. ( Nu ma para niciodata lui bunicul, nici nu-mi reprosa doar imi spunea “vezi sa fi inchis bine capacul ca sa nu se zahariseasca mierea” sau ” vezi ca n-ai tras bine trapa la beci ” ) Dar nu cred ca de asta imi amintesc de ea.

Ma gandesc de fapt la ea de cate ori citesc o carte faina. Ma gandesc ce mult i-ar fi placut si ei sa citeasca. Ea care avea un aer princiar si o statura maruntica, al carei rafinament impunator si a carei prezenta puternica o facea foarte lesne de vazut desi ea nu vedea…In ziua de azi, bunica ar fi fost o devoratoare de audiobookuri dar din pacate atunci tot ce avea, era teatrul radiofonic lunea la tv si martea, mi se pare, la radio….

 

 

Advertisements

2 Comments (+add yours?)

  1. Canguru'
    Jul 17, 2011 @ 21:20:53

    Foarte interesant! Ea insasi e un subiect de roman

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Jul 17, 2011 @ 21:39:34

      @Cangurul, da, era un personaj bunica. Cine stie poate intr-o zi…desi deja am pus mult din ea in Baba din Cu sange rece…

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: