Baltagul-pe bune!


Avand in vedere ca e primul post pe anul acesta, va doresc. Si va doresc. Si va doresc.

Mi-am adus aminte ca asta era un blog despre carti. Nu despre cartile mele, asa cum parea in ultimul timp. Asa ca astazi pentru ca e Sf Ion, zi mare care va sa zica, sa vorbim despre o carte mare. Doar in gluma fiindca de fapt nu-mi plac categorisirile astea in carti mari si mici. Cartile te umplu, te adauga, te rotunjesc, te inalta, te definesc, te incarca. Sau nu.

Asa ca azi-Baltagul. Probabil ca din cauza multelor mistouri, iertat fie-mi acest cuvant dar altul mai bun n-am gasit, Baltagul a ajuns subiect de caterinca, iarasi iertare, iertare, iertare, de trei ori iertare.

Baltagul dupa umila mea parere este singurul roman al lui Sadoveanu care sta in picioare si va sta in picioare de-a pururea. Are marele merit de a crea un personaj feminin puternic. Si ceea ce ii da putere este iubirea si fidelitatea ei fata de sot si dorinta de-a afla adevarul. Sa pornesti in cautarea adevarului, fie el interior sau exterior, inseamna sa ai putin din Vitoria Lipan in tine si dupa parerea mea o muiere fara pic de Vitoria Lipan in ea e o Barbie suta la suta.

Nu cred ca mai exista in literatura romana de pina la Vitoria Lipan o femeie atat de puternica si integra ca ea. Marii parinti ai Romaniei spun ca ceea ce ne lipseste noua ca popor este femeia care sa creasca sfinti. Nu sfanta, femeia care sa creasca sfinti. Intr-o lume in care sprinceana bine pensata dicteaza codul moral cred ca Victoria Lipan este de recuperat cu toate puterile.

Vitoria Lipan este intr-o lume arhaica un fel de femeie care face cariera. Oricare alta in locul ei ar fi plecat capul, ar fi tras naframa mai pe ochi, ar fi suspinat, si-ar fi facut semnul crucii si ar fi zis ca asta e, s-a dus, s-a dus, a fost voia Domnului. Vitoria insa vrea sa afle.  In ziua de azi, Vitoria se reflecta in femeia libera care nu accepta caile batatorite spre succes. Ea nu paseste pe unde i-au facut altele poteca.

Scriitura este moderna in ciuda arhaismelor. Povestea e puternica si curge bine. Viata razbate din fiecare pagina cu toate ale sale. Fiecare personaj intalnit este un crochiu de om pe care-l poti recunoaste si in colegul de serviciu sau intr-unul din metrou.

Asa ca recomand din tot sufletul meu iubitor de Vonnegut, Cehov, Marquez, Bulgakov, Marias, Llosa …recomand deci Baltagul!

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Ada Pavel
    Jan 07, 2011 @ 17:22:45

    Recunosc faptul că Baltagul mi-a plăcut foarte mult, atât cât îl pricepeam acum doi ani. Și, până acum, e cel mai frumos roman studiat la clasă. N-aș putea cel mai frumos roman românesc citit, pentru că îmi e greu să compar cu cele noi. Îmi amintesc de „potrivirea” mea cu Gheorgiță, care credea că mama lui știe tot 🙂

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: