Caragiale, mon amour!


Cand am ajuns in anul trei, la Caragiale, abia incepusem sa-i pricep umorul. Ardeleanca get beget,  imi era straina gluma conului Alecu. Gluma de mitici, care va sa zica. Si nu eram singura… Imi amintesc si acum, eforturile profesorului nostru Alexa Visarion de a-l face pe un coleg basareabean sa inteleaga faptul personajele lui Caragiale una zic si basca inteleg si ca pun la cale  o tactica smechereasca pentru  a obtine un pahar cu apa  fara sa-l ceara direct, chiar daca pentru asta e nevoie sa se prefaca a avea o treaba pe la vreun birou.

Romanul lui Caragiale s-a revelat insa in zilele noastre, din pacate cu mult mai putin umor. Este ca si cand l-am fi trecut pe Caragiale in registru dramatic. Fiindca daca nu-i intelegi fineturile, daca te atasezi de modelel lui si le aplici ad literam,  asta rezulta. Niste scrieri despre oameni vulgari, redusi si cu o samanta de putrejune in ei. Ori Caragiale nu e asta…e o privire asupra asta. Este decaderea si contemplarea decaderii.

Azi, parsivismul s-a dezbaracat de umor, zeflemeaua a pierdut din detasare si s-a transformat in rautate bruta. Suntem cu toti gata sa radem de oricine, cu orice risc. Asa cum se radea si de bietul angajat CFR a carui Mita era plecata cu seful cel frumusel, singuri singurei, noaptea in cuseta separata.

Bucuria cea mare a romanului e de a gasi unul mai prost ca el, de care sa rada. Romanul nu isi traieste timpul, el isi bate joc de timp. Rade de timpul lui. Asta se simte astazi mai abitir ca oricand.

Mi-a trecut prin cap ca suntem fiecare dintre noi, un personaj din Caragiale. Si te intreb, ca intr-un sondaj de Facebook , tu ce personaj din Caragiale, esti. Perversul care inchide ochii la amantlicul neveste-sii numai fiindca amantul tine afacerea, ca in o “Noapte Furtunoasa” sau un judet intreg ca in “O scrisoare pierduta”…Sau cetateanul turmentat care in ciuda decaderii lui are impulsul de a duce o scrisoare adresantului…Sau suntem cu totii niste Conu Leonida cu gura mare, care avem impresia ca daca buchisimo gazeta intelegem mersul lumii si suntem mari politicieni? Un lucru e clar, Caragiale ne-a  etichetat de popor caruia ii place inainte de orice  sa vorbeasca ca sa-si dea importanta. Daca nu ne putem mari pe noi macar ii putem micii pe ceilalti, ii ridiculizam si in felul acesta, prin comparatie, noi crestem in mintea noastra precum Guliver.

Nu e zi sa nu citesti in ziar despre Mite si Didine care se incaiera de la cine stie ce nimic. Sticla cu vitriol o viseaza fiecare si sunt convinsa ca daca ar avea-o nu s-ar sfiii multi sa o foloseasca…Tradarea e la ordinul zilei. Si din pacate e a iesit de mult din sfera politicului si a trecut in viata domestica. Copiii isi trateaza parintii, sotii unul pe altul etc .Acum insa nici macar nu ne mai straduim, asemnea lui Trahanache sau a marelui tinator la onoarea lui de familist, jupin Dumitrache. Onoarea de familist s-a dus. Acum cu cat mai multe divorturile, cu atat mai mare onoarea. Amantele nu se mai ascund, se etaleaza.

Cred ca singurul lucru bun de facut, este sa ne dam un pas inapoi, sa radem de noi, sa radem impreuna cu Caragiale si sa ne propunem sa iesim din zona trairilor viscerale. Ca pina la urma daca avem un cap asta nu e doar ca sa nu ne ploua in gat…Si sa nu uitam, Caragiale a scris comedii!

Advertisements

6 Comments (+add yours?)

  1. Ada Pavel
    Oct 12, 2010 @ 18:35:21

    Imi place Caragiale. De prima oară mi-a plăcut. Tot ce face, o face cu un oarecare umor, care nu se pierde nici peste ani. 🙂

    Reply

  2. Ema
    Oct 12, 2010 @ 21:13:52

    Eu cred ca sunt un fel de Goe. Mie nu-mi convine nimic din lumea asta. Si pierd lucruri, si scot capul pe geam cand merg cu trenul, si putin imi pasa daca moare tanti Mita. Singura deosebire e ca eu nu am ramas repetenta. Am fost doar data afara de la job.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Oct 13, 2010 @ 06:54:26

      Ema eu cred ca sunt mai mult acte de rebeliune, in cazul tau, decat de rasfat, cum e in cazul lui Goe…

      Reply

  3. Vania
    Oct 14, 2010 @ 09:11:18

    Ca vărsător, confirm şi eu că ardelenii se prin cam greu la orice fel de umor…

    Reply

  4. testoasadeserviciu
    Oct 14, 2010 @ 10:38:02

    Vania, as zice ca capricorn iti dau dreptate dar nu ar suna prea bine :)))

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: