Oscar si Tanti Roz-Erich Emanuel Schmitt


Vorbeam deunazi cu o prietena despre carti si ea a pomenit “Oscar si Tanti Roz”. Ciudata carte. Are toate cliseele posibile dar reuseste cumva sa le foloseasca si sa le transceada. Un copil de zece ani bolnav de leucemie. Cu niste parinti dilii si incapabili sa faca fata situatiei. O asistenta tomnatica care se inversuneaza sa poarte roz. Un Dumnezeu caruia ii scriem si care niciodata nu catadicseste sa ne raspunsa. Sau cel putin nu in cuvinte. Si ca personaj colectiv, spitalul, cu oameni care gandesc la norma si care stiu ca Oscar e doar statistica. Pozitiva sau negativa.

Ceea ce salveaza definitiv cartea de la categoria “sirop” este felul simplu si direct in care e povestita, de Oscar cel de zece ani. Solutia pe care i-o da Tanti Roz, ex-luptatore de wrestling, este sa traiasca o decada intr-o zi. Sfat bun de urmat in general. Fiindca daca ne-am raporta cu totii la fiecare zi ca la zece ani poate nu le-am mai pierde asa in toate nimicurile si nu ne-am mai iesi din pepeni din orice maruntis.

Cuvintele lui Schmitt sunt daltuite. Par grele. Puternice. Robuste. Nimic nu le poate face sa tremure, niciun sentimentalism, nicio emotie dulceaga. Acum fie vorba intre noi, m-am mai smiorcait pe alocuri, dar eu ma smiorcai usor la filme, muzica si carti. Mai ales daca nu ma vede nimeni. Ca daca ma vede mi se trezeste enormul ego si ma impiedica…

Stau si ma intreb daca trebuie sa asteptam o boala cumplita ca sa ii scriem scrisori lui Dumnezeu sau am putea-o face strict ca metoda terapeutica. Banuiesc ca daca ii scrii zilnic lui Dumnezeu doua vorbe, raspunsul lui e ca tocmai aceste scrisori te transforma. Merita incercat.

Eu una mereu incerc sa fac asta, sa transpun in viata treburi citite prin carti.De exemplu,  dupa “Binecuvantati animalele si copiii” m-am trezit ca imi rugam echipa de volei sa stam cap in cap, sa facem cercul ca acolo. Eram in liceu si colegele mele nu au fost prea incantate de idee…a murit repede initiativa mea.

Asa ca din Oscar si Tanti Roz, propun sa retinem ideea ca fiecaer zi pe care o traim face cat zece, ani! si sa nu o lasam sa treaca aiurea, plictisita si gonita cu un film mediocru si o companie plicticoasa…Si a doua, haideti sa-i scriem zilnic lui Dumnezeu.

PS

Eu una nu am fost sa vad spectacolul si nici nu am de gand. Nu cred ca un tip de aproape 30 de ani (Marius Manole) il poate juca pe Oscar. Iar pe Tanti Roz nu mi-am putut-o imagina niciodata ca pe Oana Pellea. Dar e chestiune de gust. Si mie in general mi-e greu sa vad ecranizari si dramatizari dupa ce am citit cartea. Invers merge. Dar recenziile sunt pozitive, puteti incerca.

Advertisements

7 Comments (+add yours?)

  1. adakiss
    Jul 22, 2010 @ 16:39:22

    să-i scriu zilnic. Mi-e că uneori se va supăra pe mine. Adică, nu vorbesc urât, dar dacă sunt supărată scopt cuvinte grele… Nu vreau asta… Dar ar fi un exercițiu bun.

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Jul 22, 2010 @ 16:52:38

      Ada, chiar cred ca daca ii scrii iti si raspunde…dar e foarte greu sa te tii de treaba…cuvantul cheie cred ca e “zilnic”.

      Reply

  2. adakiss
    Jul 22, 2010 @ 16:53:34

    Da, vedem.
    Apropo de văzut, pe tine la ce oră te văd mâine?

    Reply

  3. Zorin Diaconescu
    Jul 23, 2010 @ 03:53:32

    din păcate 90% dintre priorităţile pe care ni le stabilim sunt false; dacă oamenii ar fi convinşi să-şi stabilească priorităţile care le sunt cu adevărat necesare, ar cădea guverne şi imperii financiare

    Reply

  4. testoasadeserviciu
    Jul 23, 2010 @ 08:09:47

    Zorin, il citez pe Cleopa care la randul lui cita un al parinte. “Nu fa tu, ba!” Asta a fost raspunsul atunci cand un grup de calugari se plingeau de confratii lor care stricau viata monahala. Ce simplu si puternic”Nu fa tu, ba!” Am ajuns sa imi repet asta ca pe o mantra de cate ori ma supar pe ‘lume”.

    Reply

  5. Gabriela Milodin
    Jul 23, 2010 @ 11:41:38

    Este si un one-woman-show la Sibiu, “Oscar si buni Roz” cu Diana Fufezan, pe muzica lui Vasile Sirli.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: