Cartea nr 14 Viata lui Pi-Yann Martel


Nu pot sa va redau entuzisamul care ma cuprindea citind aceasta carte. Fiecare pagina ma umplea de sens si fericire mai ceva ca o sarcina dusa cu succes la termen, zi de zi. Dezavantajul a fost ca am terminat-o intr-o zi si-o noapte si asta numai fiindca aveam treburi de genul hranit copiii pe parcurs. Adevarul e ca nu o data le-am facut mancare fada, sau arsa sau mai stiu eu cum, pentru ca uitam sa amestec in oala de dragul vreunui personaj. Mi-am pierdut mult din acea fascinatie. Nu stiu cum si unde si cand, dar la un moment dat mi-am pierdut fascinatia pentru naratiune si am inceput sa citesc critic. Sa analizeze motivatii, limbaj, curgerea ideilor mai mult decat sa ma las fascinata de poveste. Cred ca e si la citit un fel de maturizare…sau poate doar eu am patit asta…Acum prefer sa citesc filozofie, religie sau povestiri scurte, mai degraba decat romane. Inainte cautam carti cat mai groase si mai lungi fiindca mereu traiam cu sentimentul ca voi fi parasita prea devreme, cartea seducandu-ma si abandonandu-ma prea usor, prea repede prea lesne. Daca o carte avea 600 de pagini scris emarunt, a mea era. De aceea Dostoievski si Tolstoi s-au bucurat de o atentie deosebita.  Iar am luat-o pe campii…

Revin la Viata lui Pi.

Stateam si radeam, citeam si radeam. De cateva ori chiar m-am speriat ca la un film de groaza. De multe ori am uitat sa respir. Yann Martel e un vrajitor si nu a luat Booker Prise degeaba pentru aceasta carte.

Foarte pe scurt: Pi Patel este fiul unui director de gradina zoologica dar gradina este desfintata si animalel trebuiesc duse din Pondycherry in America de Nord. Vasul naufragiaza si adolescentul PI Patel se trezeste intr-o barca de salvare cu un urangutan, o zebra ranita, o hiena si un…tigru. Si aici incepe o saga absolut fabuloasa. In care personaje principale sunt Supravietuirea si Supravietuirea cu un tigru intr-o barca, in mijlocul Oceanului Pacific timp de cateva luni. 

Pi numeste tigrul Richard Parker. Ca si cand orice nenorocire este mai usor de suportat daca ii dai un nume omenesc. Uraganul Katrina si tigrul Richard Parker. Fara apa, fara mancare si cu un tigru flamand in barca. Minte contra forta bruta. Cine castiga batalia?

Inutil sa spun ca sunt multe nivele in aceasta carte. Tigrul nu poate fi “citit” numai ca un tigru. Poate fi natura noastra care trebuie imblinzita, pot fi instinctele, dorinta de sange si dominare. In fata careia se opune un copil firav. Poate nu chiar asa firav daca stim ca e un copil care respecta toate traditiile, spre disperarea parintilor, si pe cea crestina si pe cea islamica si si evident hinduismul parintesc. De ce, veti intelege.

Si iata cum se afla in mijlocul Oceanului Pacific cu credintele lui in cele trei religii, cu un manual si o trusa de ajutor si cu un tigru. Din fericire pina si tigrii au calaciul lui Achile. Nu va dezvalui eu acum care fiindca sper sa cititi aceasta carte. Este cadoul meu pentru voi de Ziua Copilului!

Prefata autorului

“Aceasta carte s-a nascut pentru ca imi era foame.Dati-mi voie sa explic.In primavara anului 1996, cea de-a doua carte a mea, un roman, a fost publicata in Canada. Nu a avut succes. Criticii fie nu stiau ce sa spuna, fie au distrus-o cu laude false. Apoi cititorii au ignorat-o. (…)

Am o poveste care va va face sa credeti in Dumnezeu(…)

Si daca noi, cetatenii, nu ne sustinem artistii. atunci sacrrificam imaginatia pe altarul realitatii crude si ajungem sa nu mai credem in nimic si sa avem vise zadarnice”

Cat am citit cartea cumva in zbarnaia in urechi intrebarea, este oare o poveste reala, asa cum rezulta din prefata sau e un truc scriitorices al omului care stie foarte bine ca orice se da drept “real” “intamplare adevarata” se vinde mai bine decat nascocirea artistica. De ce oare? Nu stiu…

“Mai tarziu, in Toronto printre noua coloane de Pateli l-am gasit pe personajul principal.(…) Mi-a aratat jurnalul pe care il tinea in timpul evenimentelor.Mi-a aratat articolele de ziar ingalbenite care l-au facut deodata faimos. Mi-a spus povestea sa. Tot timpul am luat notite.(…) Mi s-a parut firesc ca povestea domnului Patel sa fie spusa mai mult la persona intai.(…) ”

“Unii dintre noi renunta la viata cu un oftat resemnat.Altii lupta putin, apoi isi pierd speranta.Insa altii, printre care ma numar si eu, nu renunta niciodata. Lupta intruna.Lupta oricat de mult i-ar costa aceasta batalie fara a tine cont de pierderi sau de improbabilitatea succesului.LUpta pina la sfarsit. Nu este o chestiune de curaj.E ceva care vine din interior,o vointa de a nu renunta.Sau poate doar prostia de a te agata de viata”

Si acum putin despre tigru, oricine ar fi el, o fiara din regnul animal, sau doar o fiara din noi, care ne macina.

“Richard Parker m-a linistit. Ironia acestei povesti este ca acela care m-a inspaimnatat de moarte este tot acela care mi-a adus linistea, mi-a dat un tel, mi-a redat integritatea, as indrazni sa spun”

Si eu as indrazni sa spun ca dincolo de profunzimile acestei carti, Yann Martel are o capacitatea de a crea imagini din cuvinte care face orice ecranizare a acestei carti, inutile. Vezi totul, vezi cum se misca ultimul for din blana tigrului, iii vezi trairile lui Pi, ii intelegi atat curgerea gandurilor din cap cat si miscarile muschilor. Relatia exterior interior e pefecta. Dupcum perfecta e si relatia realitate imediata si trancendenta.

De cand scriu la blogul asta ma gandesc cu mult drag la crititi. E tare greu sa-ti gasesti vorbele ptotrivite ca sa-i determini pe oameni sa citeasca o anumita carte. Cu cat cartea ti-a placut mai mult si cu cat o consideri mai valoroasa cu atat mai talamb si mai impiedicat in vorbe, te simti tu, cel care o recomanzi…

Advertisements

2 Comments (+add yours?)

  1. Alina Popescu
    Jun 21, 2010 @ 20:35:59

    Cartea asta mi-a placut la nebunie! M-am amuzat, am plans, am stat cu sufletul la gura. Am ales in ce sa cred, asa cum cred ca face oricine o termina. Si desi nu prea am obiceiul sa recitesc carti (sunt prea multe de care nu m-am atins), pe asta as reciti-o cu mare drag!

    Reply

    • testoasadeserviciu
      Jun 22, 2010 @ 07:33:22

      Alina, asa e, are o putere de hipnoza, cred ca asta e cuvantul, atractie e prea putin…te face sa vezi si sa traiesti totul de parca ai fi si tu cu el si tigrul, acolo in barca…

      Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: