Frate Somn-Robert Schneider-carte no 13

Manuscrisul romanului “Frate somn” a fost refuzat de 23 de edituri. Dupa ce cea de-a 24 l-a publicat, Reclam Leipzig, cartea a fost tradusa in urmatorii patru ani in 24 de limbi.A primit numeroase premii, a fost facut film dupa ea si balet. Deci a fost o lovitura serioasa! Asa ca noi toti cei care ne chinuim sa ne implinim destinul de scriitor putem sa tragem nadajde din traseul acestei carti si sa luam exemplu de la autor, Rober Schneider care nu s-a dat batuut cu una cu doua.  Cei mai multi dintre voi nu vor fi auzit de aceasta carte, aparuta la noi la Editura Vremea, al carei timp s-ar putea sa fi trecut fiindca nu am mai auzit de ea in ultimul timp, dar s-ar putea sa ma insel..Sa dea Domnul sa ma insel ca ma deprima treaba asta cu editurile care dispar. Eu le vreau pe toate prospere ca sa-l parafrazez pe Caragiale, ca de la binle lor se trage si binele nostru…

Rober Schneider e austriac, s-a nascut in 1961 intr-un sat din Alpi, a scris piese de teatru si a dat lovitura cu acest roman, care propune o tema absolut stranie si poetica in acelasi timp: sinuciderea prin ne-dormit.

“CINE IUBESTE NU DOARME

Iata povestea muzicianului Johannes Elias Alder care, la varsta de douazeci si doi de ani, si-a pus capat zilelor, dupa ce a hotarat sa nu mai doarma.

Caci il cuprinsese o dragoste inflacarata, inexprimabila si tocmai de aceea nefericita pentru verisoara lui, Elsbeth, si de atunci n-a mai vrut sa-si ingaduie nici macar o clipa de odihna, inainte de a reusi sa cerceteze pina la temelii secretul imposibilitatii iubirii lui. Plin de curaj pina la incredibilu-i sfarsit a tinut numai penru el constatarea ca timpul dedicat somnului e risipa si, asadar, un pacat care i se va pune candva la socoteala, in purgatoriu,odara ce in somn omul este mort, sau in orice caz, nu traieste cu adevarat. Nu intamplator exista o veche zicala care compara somnul si moartea cu un frate si o sora.”

ce destin poate avea un muzician talentat, intr-un sat conformist di Alpi atunci cand se indragosteste de verisoara lui? Hmmmm

Cartea a aparut in 1997 perioada la care eu inca cochetam cu ideea, sa termin facultatea de teatru. Eram in anul patru, la vremea aceea se faceau cinci ani si ma gandeam sa imi dau lucrarea cu o tema popmpoasa, glumesc! imi place tema si in ziua de azi, respectiv “regii insomnieci” la Shakespeare. Ma refeream la Richard al II lea, Macbeth si Henric al V-lea. Toti isi pierd somnul. Ricahard al II-lea atunci cand isi descopera constiinta, Macbeth pentru ca nu poate scapa de ea iar Henric al V-lea din prea multa constiinta… Dar m-a surprins viata cu cel de-al doilea copil care s-a nascut in 1998 anul la care trebuia sa-mi termin facultatea si n-am mai facut aceasta lucrare ampla, care ar fi trebuit sa fie compusa dintr-o cercetare teoretica si una practica. Cu teoria  mai ca m-as fi descurcat gravida in opt luni dar cu parctica , mai greu. Oricum, si proiectul cu copilul s-a dovedit o lucrare ampla  si “insomniaca” chair daca nu a avut la inceput poezia shaksepeariana.Ce vroiam sa spun este ca eram obsedata la vremea respectiva de ideea somnului. Din toate punctele de vedere. Citeam carti despre fiziologia somnului, despre de starea veghe, cu endorfine, serotonine si alti hormoni secretati de creier. (inca ma fascineaza acest domeniu si citesc carti despre…) Si pe mine m-a atras cuvantul ‘somn”. Dar cartea nu e despre somn. Cartea este saga unui om, a unui sat. Este scrisa simplu si la obiect. Are umor. Si o poezie aparte. Probabil faptul ca inainte autorul a scris multe piese de teatru a contribuit la un limbaj direct.

Cartea nu e numai despre somn dupa cum nu e numai despre iubiri romantice si incestuoase si urmarile lor. Dar e si despre asta Ca orice carte buna, e despre multe. E si despre Dumnezeu si drumurile care duc la el. Toate drumurile duc la Dumnezeu? Asa ca dupa parerea mea, tocmai acest dat, de a fi altceva pentru fiecare om care o citeste, o face o carte buna. Acum o sa-mi suneti ca asa e fiecare carte, ca unghiul subiectiv etc etc…Sunt de acord, doar ca “Frate somn” are multe nivele. Cititi-o si contraziceti-ma daca vreti!

 Ma intreb asa, cum s-or simti cele 23 de edituri care au refuzat-o? Ca stiu ca Editura Reclam Leipzig se simte mandra.